New York. Muzeul de artă modernă zis şi MOMA.
Oct 252010
Oct 232010
New York. Şantierul de construcţii de la Zona Zero, unde se va găsi Monumentul comemorativ al evenimentelor din 11 septembrie.
Oct 222010
New York. Fotografia de azi arată rafturile unui supermarket de pe lângă Union Square. Uimitor câte tipuri de dovlecei pot exista.
Oct 212010
New York. Reflexie în turnul Trump, 5th Avenue
Oct 202010
New York, zona Upper East Side.
Jul 212010
Mar 162010
Înapoi în San Francisco într-o excursie de două săptămâni. Azi ne reunim cu prieteni din România şi peste două zile vom pleca într-o excursie la Las Vegas, Grand Canyon şi un pic de Los Angeles pe drumul de întoarcere. Vom avea un program destul de strâns, dar atâta vreme cât călătoresc nu-mi pasă, chiar dacă e vorba de locuri în care am mai fost.
San Francisco, oraşul meu de pe malul golfului. Încă mă simt aici ca acasă, deşi nu mai locuiesc în California de ceva vreme. Cum mă dau jos din avion simt un miros familiar, un amestec de apă sărată şi plante locale. Ca să fiu sinceră, San Francisco-ul nu mi-a plăcut de la prima vedere. Nu mi-a plăcut nu pentru ceea ce este ci pentru ceea ce nu era. Nu era New York, oraşul în care visam să locuiesc pe când eram la studii de master la Rutgers, în New Jersey. Dar n-a fost să fie. După terminarea masterului Cristi a primit o ofertă în California şi ne-am mutat în San Francisco. Oraşul mi s-a părut prea liniştit pentru gustul meu, prea provincial, iar pentru că adăugam încă 4000 de kilometrii între mine şi România am avut sentimentul de a fi la capătul pământului. Mulţi dintre colegii mei americani mi-au împărtăşit credinţa lor cum că San Francisco ar fi oraşul cel mai european din SUA, dar mie mi se părea străin şi nefamiliar, un oraş californian prin excelenţă. Oraşul unde nu ninge niciodată, unde poţi admira oceanul, dar nu şi înota în el. Oraşul în care în august e frig şi ceaţă şi unde palmierii cresc alături de brazi. Oraşul cu cel mai mare procent din SUA de familii în care ambii membri au acelaşi sex. Sau, o statistică ceva mai tristă, oraşul cu cel mai mare număr de homeless (persoane fără adăpost şi care trăiesc pe stradă) din America. Am început munca la numai o săptămână după ce m-am mutat în California, drept pentru care n-am avut timp să explorez oraşul prea mult. Pur şi simplu am început să trăiesc în San Francisco şi l-am descoperit încetul cu încetul. După vreun an de zile am realizat că mă simţeam acasă în San Francisco de ceva vreme.
Pagina despre San Francisco de la wikipedia menţionează turismul ca sursa numărul unu de venituri a oraşului. Nu e de mirare, având în vedere că San Francisco a fost imortalizat în numeroase cărţi, filme şi cântece. San Francisco are câteva atracţii turistice pe care toţi vizitatorii le bifează, dar în opinia mea peisajul este ceea ce face locul ăsta special şi de unde i se trage toată faima. Faimoasele străzi din San Francisco, oceanul, golful, ceaţa coborând vălătuci peste oraş. O aşezare favorabilă, între golf şi ocean, datorită căreia ai o privelişte deosebită din aproape orice punct al oraşului.
May 192009
Ziua a 5a. Altă zi, alt muzeu de vizitat. De data asta ca să-l fac pe Cristi fericit am ales să mergem la Muzeul Naţional de Istorie Naturală (echivalentul New Yorkez al muzeului Antipa). Înainte de muzeu ne-am plimbat prin partea sudică a lui Central Park. Am trecut pe lângă micul lac – mă întreb ce se întâmplă cu raţele iarna (asta a fost o încercare de a face o glumă pe teme literare), pe lângă nişte terenuri de baseball pline de oameni şi pe lângă Strawberry Fields şi memorialul dedicat lui John Lennon. Fiind duminică muzeul era plin de lume. Cristi s-a supărat când a auzit că sala de cinema IMAX era închisă, fiindcă spera să vedem un film pe ecran IMAX. În schimb ne-am luat bilete la “Coliziuni cosmice”, un documentar de 20 de minute narat de Robert Redford cu nişte efecte speciale interesante. Documentarul era despre importanţa coliziunilor cosmice şi eu una am învaţat nişte lucruri noi (despre vântul solar şi cum Pământul este apărat de vântul solar datorită câmpului magnetic al Pământului care este generat de miezul de fier al planetei). După film am petrecut o grămadă de vreme într-o parte a muzeului numită “Centrul Rose pentru Spaţiu şi Pământ”. La ieşirea din sala de cinema, care era de fapt Planetariul, o uriaşă sferă argintie, puteai să cobori pe o rampă în spirală pe marginea căreia era prezentată istoria universului. După Centrul Rose ne-am dus la etajul patru să vedem sălile cu scheletele de dinozauri. Unele dintre schelete erau uriaşe şi te făceau să te simţi pitic. Am stat până la închidere şi am plecat regretând că nu avem mai mult timp la dispoziţie pentru muzeu. Dacă aş locui în New York aş merge la muzeul ăsta mult mai des.
“Bagel”-ul de care am vorbit anterior:
Iazul din Central Park:
Memorialul John Lennon din Central Park:
Muzeul de Istorie Naturală, holul de intrare:
Centrul Rose pentru Pământ şi spaţiu, Muzeul de Istorie Naturală:
Am slăbit prea mult:
Una dintre sălile cu schelete de dinozauri:
La fel ca mai sus:
Cina:
Globul din faţa Trump Tower, Columbus Circle:
May 132009
Ziua a 4a. Am zis în postările precedente că în această excursie la New York n-o să facem activităţi prea turistice dar când am trecut pe la Rockefeller Plaza şi am văzut un semn cu “Platforma de observaţie de pe Rockefeller Center” n-am putut să mă abţin şi i-am convins pe Cristi şi pe Magda să luăm bilete. M-am mirat că n-am ştiut că se poate urca pe Rockefeller Plaza dar mai târziu am citit în ghid că platforma a fost închisă aproape două decenii, din 1986 până în 2005. Ceea ce înseamnă că în momentul în care am părăsit New Jersey ca să ne mutăm pe coasta de vest, platforma de observaţie era încă închisă. După ce am plătit $20/persoană (imens în opinia mea), am trecut prin diverse controale de securitare şi după ce ne-am uitat la un film scurt despre construcţia centrului am fost înghesuiţi într-un lift şi ni s-a zis să ne uităm în sus. Când a pornit liftul, pe tavanul lui a început o proiecţie despre personalităţi din istoria New Yorkului şi după puţin timp am ajuns la etajul 67. Priveliştea din vârf era superbă: într-o parte Central Park şi de cealaltă Empire State Building, ambele împărţind Manhattanul în două. Crysler Building era vizibilă numai parţial fiind blocată de altă clădire. Am stat acolo sus vreo jumătate de oră, făcând poze (pe care le voi posta la întoarcere, că de pe drum e ceva mai complicat) şi ascultând turiştii francezi. Bazându-ne pe observaţiile noastre, cred că jumătate din turiştii din NY la momentul ăsta sunt francezi. Sau cine ştie, poate sunt canadieni din partea franceză, dar cred că probabilitatea să fie francezi e mai mare, fiindcă francezii au un avantaj suplimentar: rata de schimb euro-dolar.
După urcatul pe Rockefeller Center ne-am oprit pentru o bere la cafeneaua de la baza clădirii, cea în care iarna se instalează un patinoar. În timp ce încercam să ne găsim drumul afară din clădire am trecut pe lângă diferite magazine de la subsol, inclusiv un magazin de lustruit pantofii, unde spre uimirea mea, era coadă la lustruit pantofi. N-am mai văzut aşa ceva până acum, aşa că trebuia să menţionez. După pauza de bere ne-am plimbat pe lângă Biblioteca municipală din New York şi prin Bryant Park şi am ajuns din nou în Times Square, de data asta la lumina zilei. Era la fel de mare nebunia ca şi în seara precedentă. Din metru în metru cineva ne oprea să ne dea vreun pliant sau să ne vândă bilete la vreo activitate. Fiind obosiţi am decis să mergem să ne aşezam fundurile pe scaune la un film aşa că ne-am dus să vedem Star Trek care tocmai avusese premiera. Eu şi Cristi suntem vechi fani de Star Trek, am văzut toate serialele (chiar şi câteva episoade din Enterprise) şi aproape toate filmele. Filmul la care ne-am dus se petrecea înainte de seria originală din 1960. Mi-a plăcut filmul, actorii erau bine aleşi şi se potriveau împreună. Filmul face o groază de apropouri la serialul original, lucru care place fanilor. Efectele speciale sunt bune, are o gramadă de acţiune şi scenariul e bunicel. Sper că o să-i meargă bine, ca să mai facă şi altele.
Podul Oueensboro:
Fifth Avenue:
Tot pe Fifth Avenue:
Rockefeller Plaza:
Central Park văzut de pe Rockefeller Center:
Midtown Manhattan văzut de pe Rockefeller Center:
Empire State Building:
Rockefeller Center:
Parcul Bryant:
Times Square:
Coada la casele de bilete TKTS în Times Square (de unde se pot cumpăra bilete la jumătate de preţ pentru muzicale):
Times Square:
May 112009
Ziua a 3a. În ziua a treia a excursiei ne-am hotărât să mergem la Muzeul de artă Metropolitan, poreclit pe scurt “The Met”, hotărâre determinată în mare parte de faptul că afară era noros şi se anunţaseră ploi. Am început prin a vizita aripa egipteană, pentru deliciul lui Cristi care de obicei se plictiseşte în muzeele de artă dar căruia îi plac muzeele de istorie. Muzeul era plin de copii veniţi în excursie cu şcoala, care căscau gura cu mare admiraţie la mumii: “Doamna profesoară, chiar e un om înăuntru?” După cum am sperat, lui Cristi i-a plăcut partea egipteană şi s-a apucat să citească toate panourile explicative în timp ce eu îl bruiam încercând să-l fac să-şi amintească melodia lui Bangles “Mergi ca un egiptean”. Până la urmă l-am lăsat în pace şi m-am dus la etaj la galeria de artă modernă care s-a dovedit a fi extraordinară. Mă întreb dacă la Met nu sunt cumva mai multe tablouri de impresionişti decât la Musee d’Orsay în Paris. Cameră după cameră pline cu tablouri de Manet, Monet, Renoir, Pisarro şi încă unele dintre cele mai cunoscute opere. “Grădina Sainte-Adresse”, “Regata de la Sainte-Adresse”, “Grenouillere” de Monet, “Excursie cu barca” de Manet şi multe altele de Picasso, Van Gogh etc. Am găsit până şi o pictură de Gaugain care era preferata mamei mele şi după care avea o reproducere pe care o ţinea atârnată pe perete la ea în dormitor. N-aveam idee că pictura e din colecţia de la Met, am crezut întotdeauna că e din colecţia de la Louvre, bazându-mă pe faptul că mama a visitat Parisul, dar n-a fost niciodată la New York.
Am stat în muzeu până la ora de închidere, am cinat şi după cină ne-am dus să vedem nebunia de lumini şi zgomot din Times Square. Îmi place Times Square, aglomeraţia, zgomotul continuu, luminile mişcătoare, kitch-ul din jur. Am fost foarte impresionaţi de faptul că am găsit pe unul din stâlpi un banner pe care scria “Bun Venit” în română – de jur împrejurul pieţii erau bannere cu mesaje de bun venit în diverse limbi.
Muzeul de artă Metropolitan, aripa egipteană:
Muzeul de artă Metropolitan, Templul din Dendur:
Muzeul de artă Metropolitan, Templul din Dendur:
Un tablou de Gaugain care-i plăcea mamei mele
Muzeul de artă Metropolitan, holul de intrare:
Faţada muzeului de artă Metropolitan:
Un delicios aperitiv italienesc:
Restaurantul italian în care am cinat (“Erminia”):
Vitrină, Upper East Side:
Upper East Side:
Times Square noaptea:
Semnul de “Bun venit” din Times Square:
Times Square noaptea:
