Jan 252017
 

Nu puteam pleca din Cape Town fără să fi făcut o excursie în jurul peninsulei Cape. Ca mulți alții din generația mea am crescut cu “Toate pânzele sus”, de unde am aflat pentru prima oară de Capul Bunei Speranțe și de atunci am sperat ca într-o zi să ajung și eu acolo. Peninsula Cape este o extensie a continentului african lungă de 52 de kilometri, mărginită de Atlantic și de apele golfului False Bay. La capătul ei sudic se găsesc Cape Point și Capul Bunei Speranțe iar la nord Table Mountain. Întreaga porțiune de sud a peninsulei este parte din Table Mountain National Park, o rezervație naturală deosebit de frumoasă. Peisajul este foarte spectaculos, fiind în general unul stâncos, cu faleze abrupte, plaje spălate vijelios de apele Atlanticului, bătut de vânturi, cu propriul ecosistem și o vegetație endemică, un fel de tufișuri sălbatice care poarta numele de fynbos. Chiar ai senzația că te afli la capătul Africii, deși în realitate nu ești chiar acolo. Capul Bunei Speranțe este adesea considerat, în mod greșit, ca fiind punctul cel mai sudic al Africii și limita dintre oceanele Atlantic și Indian. În realitate capul Agulhas aflat la 150 km distanță de peninsulă este cel care deține aceste recorduri.

Din diverse motive am lăsat excursia în jurul peninsulei Cape pentru ultima zi de vacanță. A fost o zi lungă care s-a terminat cu un drum la aeroport. Am plecat din Cape Town în jurul orei zece după o activitate intensă de strâns bagaje, dus juniorii la mic dejun, predat camera etc. După două scurte opriri pentru fotografii la niște puncte de belvedere, și o oprire de jumătate de oră la o cafea și o bere într-un orășel agreabil cu case în stil victorian numit Simon’s Town, a urmat prima oprire mai serioasă a zilei. Boulders Beach, care s-ar traduce ca “Plaja Bolovanilor”, se află imediat la sud de Simon’s Town și e locul unde trăiește o colonie numeroasă de pinguini africani. Colonia a pornit în 1982 cu două perechi iar acum sunt peste 2000 de pinguini la Boulders Beach.

Zona Boulders Beach face parte din Table Mountain National Park. Aria protejată constă în două plaje, Foxy Beach și Boulders Beach care sunt unite printr-o pasarelă de lemn. Fiecare dintre plaje are zona ei de acces și la amândouă există gherete de unde se pot cumpăra bilete. Biletele de intrare se achită o singură dată, la celalată intrare ele se pot reutiliza. Centrul turistic, Boulders Visitor Center, se află la Foxy Beach și tot acolo stau și majoritatea pinguinilor. Ei pot fi văzuți de la câțiva metri distanță, de pe niște pasarele de lemn. La Boulders Beach poți intra pe plajă și înota cu pinguinii, dacă ei decid să înoate cu tine. Când am vizitat noi erau câțiva pinguini prezenți, lenevind printre bolovani, dar niciunul în apă. Plaja, plină de bolovanii uriași, e un loc foarte plăcut de vizitat, chiar și atunci când pinguinii decid să nu se arate. Am crezut că nu vom petrece mult timp la Boulders Beach dar celor mici le-au plăcut foarte mult plaja și pinguinii așa că am stat mai mult decât intenționasem.

Am plecat mai departe, urmând drumul de coastă până la intrarea în Cape Peninsula National Park. Am plătit intrarea și am hotărât să ne oprim pentru prânz, pentru că celor mici le era foame. În parc există un restaurant, numit “Two Oceans” (“Două Oceane”) de la care nu aveam mari așteptări, având în vedere că este amplasat într-un loc foarte turistic. Dar spre norocul nostru ne-am înșelat. Mâncarea a fost bună la gust, fresh și de calitate. Restaurantul avea mese și pe o terasă cu vedere la False Bay, dar din păcate terasa era plină și am fost nevoiți să mâncăm în interior. Supă cremă de ciuperci, mezeluri, pui și miel la grătar, totul a fost delicios. Lângă restaurant se găsesc și niște magazine de suveniruri și un funicular cu care poți urca până la vechiul far din Cape Point. La far se poate ajunge și urcând pe jos iar pe lângă acest traseu mai sunt o grămadă de alte trasee, timp să ai.

Și uite așa visul meu de copil s-a împlinit și am ajuns și la Capul Bunei Speranțe. Întotdeauna mi s-a părut foarte frumos numele capului, plin de optimism, romantic. Abia acum am aflat că cel care a atestat pentru prima oară existența capului a fost exploratorul portughez Bartolomeu Diaz în 1448, iar el l-a numit de fapt “Capul Furtunilor” (în portugheză Cabo das Tormentas). Regele João II al Portugaliei a fost cel care l-a rebranduit “Capul Bunei Speranțe” (în portugheză Cabo da Boa Esperança), visând plin de speranță la deschiderea unei noi rute maritime către India și Orient. După ce am făcut pozele obligatorii cu semnul bilingv am dat și peste cățiva babuini, porniți la furat din mașini. A fost prima dată că i-am întâlnit, după ce vreme de 8 zile am tot văzut semne care ne sfătuiau să nu le dăm de mâncare.

Drumul de întoarcere s-a dovedit a fi încă o experiență de neuitat. Șoseaua șerpuitoare numită Chapmans Peak, tăiată în coasta muntelui, și care urmărește coasta Atlanticului legând Noorhoek și Hout Bay este una dintre cele mai spectaculoase trasee din lume. E un drum pe care îți vine să te oprești din metru în metru pentru a te bucura de priveliști și a face fotografii. Din loc în loc există locuri special amenajate, unde poți parca ca să admiri panorama. Și uite așa aventura noastră sud-africană s-a încheiat.

Plaja Muizenberg

Nu hrăniți babuinii

Simon’s Town

Boulders Beach Area

Foxy Beach

Boulders Beach

False Bay de pe terasa restaurantului Two Oceans

Capul Bunei Speranțe

Babuini

False Bay

Plaja Noordhoek

Drumul Chapmans Peak

Jan 162017
 

După cum am promis, aceasta este partea a doua a articolului despre Cape Town, în care sunt prezentate câteva din atracțiile turistice ale orașului.

“Muntele Masă” 🙂

După părerea mea atracția turistică ce nu trebuie ratată în Cape Town este platoul muntos lung de 3 kilometri care poartă numele extrem de original de “Table Mountain” adică “Muntele Masă”, nume pe care l-a căpătat pentru că seamănă oarecum cu o masă. El a fost numit astfel de exploratorul portughez Antonio de Saldanha, care în 1503 a devenit primul alb care a urcat pe ceea ce el a botezat “Taboa do Cabo” (“Masa Capului” în portugheză). Platoul este deseori acoperit de nori albi, care alcătuiesc “fața de masă”, iar sfatul pe care l-am primit a fost să urcăm pe munte în prima zi senină din vacanță, pentru că nu se știe când vom mai avea ocazia. Pentru a ajunge sus pe platou ai două alternative, pe jos sau cu telecabina iar majoritatea turiștilor optează cum era și de așteptat, pentru telecabină. Un lucru de menționat e că telecabina se oprește atunci când vine ceața sau când bate vântul, lucrul care se întâmplă de obicei foarte brusc și chiar dacă ai urcat cu telecabina s-ar putea să fii obligat să cobori pe jos. Fiind cu copiii și noi am ales să luăm telecabina, adică să înfruntăm mulțimea de oameni care primiseră și ei același sfat de a urca pe munte cu prima ocazie. Coada la telecabină e luuungă într-o zi senină. Ea tinde să se mai subțieze spre după-amiază dar problema e că nu-ți vine să aștepți până după-amiază, pentru că s-ar putea să se schimbe vremea și să vină norii.

Prima telecabină și-a început funcționarea în 1929. Cea care e în folosință azi are o podea care se rotește 360 de grade așa că până ajungi sus ai făcut o rotație completă și ai văzut priveliștea de jur împrejur. Dacă cumperi bilete online ai parte de o coadă mai scurtă pentru că sari partea de coadă de la casa de bilete. Când am ajuns la fața locului și ne-am prins de asta am cumpărat bilete online chiar acolo la coadă, folosindu-ne de wifi-ul lor care era gratis. Sus pe platou ai parte de niște priveliști incredibil de frumoase cu Cape Town și împrejurimile lui. Există o rețea de cărări și o multitudine de puncte de belvedere. La vărf mai e și o cafenea și nelipsitul magazin de suveniruri. Punctul cel mai înalt de pe platou măsoară 1086 metri. Muntele a fost ales ca una dintre cele “7 noi minuni ale naturii”, fapt care este menționat pe numeroase panouri în stația de telecabină. La telecabină am ajuns cu autobuzul turistic dar se poate ajunge și conducând sau luând taxiul.

Zona portuară Victoria & Alfred

Zona portuară Victoria și Alfred (V&A Waterfront în engleză) a fost până anul trecut cea mai vizitată atracție turistică din Cape Town, lucru de care nu e greu să te convingi văzând mulțimea de turiști care vin aici în căutare de restaurante, magazine și distracție. Plină de viață și aglomerată, merită o vizită chiar dacă nu planuiți să mâncați sau să faceți cumpărături aici, datorită pitorescului port vechi, amestecului de clădiri vechi și moderne, peisajului cu Table Mountain în fundal. Cât despre ce poți găsi aici, lista este lungă: hoteluri de lux, magazine mici specializate în artă africană și suveniruri, branduri internaționale în interiorul mall-ului Victoria Wharf, cafenele și restaurante cu mâncare pentru toate buzunarele, artiști ai străzii, chiar și o roată Ferris uriașă. Aici se află și acvariul orașului și de aici pleacă feriboturile pentru insula Robben. La V&A se pot aranja toate tipurile de excursii cu barca la care te poți gândi, de la croaziere la apus la observat de balene, de la excursii de pescuit la scufundări cu rechinii. To aici am găsit spre deliciul celor mici și 2 locuri de joacă pentru copii, cu tobogane și căsuțe.

Portul a fost creat în 1860 sub tutelajul Prințului Alfred, cel de-al doilea fiu al reginei Victoria. Primul doc a fost numit în onoarea lui, iar următorul după mama sa, de aici venind numele zonei de Victoria & Alfred. Spre jumătatea secolului 20 locul a intrat în declin, el fiind renovat în anii 1990. Victoria & Alfred încă mai funcționează ca port și astăzi.

Piața Nobel

Mica piață Nobel este una dintre atracțiile din zona portuară Victoria și Alfred. Aici se găsesc patru statui de bronz reprezentându-i pe cei patru sud-africani câștigători ai premiului Nobel pentru pace: Albert Luthuli (1960), Desmond Tutu (1984), Frederik Willem de Klerk (1993) și Nelson Mandela (1993). Monumentul este opera artistei Claudette Schreuders și a fost construit în 2005. În mijlocul pieței se găsește încă o sculptură modernă de Noria Mabasa, intitulată “Pace și democrație”,

Turnul ceasului

A doua atracție de la V&A care merită o mențiune specială este turnul roșu cu ceas în stil gotic victorian, construit în 1882 cu scopul de a adăposti birourile căpităniei portului. Înauntrul turnului se află o oglindă care permitea administratorului portului să observe ce se întâmpla la docuri. Lângă turnul cu ceas se găsește un pod mobil care permite vaselor să intre și să iasă din zona docurilor.

Cartierul de case colorate din inima orașului

Amplasat pe pantele dealului Signal, Bo-Kaap este vechiul cartier musulman al orașului în care comunitatea Cape Malay a început să se stabilească după emanciparea din 1830. Astăzi în casele viu colorate care alcătuiesc cartierul locuiesc urmașii foștilor sclavi aduși de olandezi din India și Asia de Sud-Vest. Multe dintre case au fost construite în secolul al 18-lea. În zonă se găsesc și câteva moschee, printre care moscheea Auwal care este cea mai veche moschee din Africa de Sud. Ea a fost fondată în 1798 de prințul indonezian Tuan Guru, care fusese încarcerat de către olandezi pe insula Robben. Pe strada Wale, în cea mai veche clădire din cartier, care datează din 1763, se găsește un mic muzeu care expune documente legate de viața în zonă și care este mobilat astfel încât să zugrăvească viața de zi cu zi a unei familii musulmane din secolul 19.

O excursie emoționantă

Insula Robben a jucat un rol important în istoria Africii de Sud, ea fiind locul unde Nelson Mandela și mulți alți prizonieri politici au fost încarcerați în timpul apartheidului. Este situată în golful Table la aproximativ 12 kilometri de coastă. Insula este azi muzeu și monument din patrimoniul mondial UNESCO și poate fi vizitată ca parte dintr-o excursie care începe printr-o călatorie cu feribotul de la Nelson Mandela Gateway situată în zona portuară V&A, chiar lângă turnul cu ceas.

Pe parcursul excursiei cu feribotul, care pentru noi a durat 40 de minute, te poți bucura de priveliștile cu Cape Town și muntele Table. Odată ajunși pe insula Robben am fost suiți într-un autobuz, care ne-a plimbat în jurul insulei. Autobuzul e dotat cu un ghid care în timpul călătoriei îți povestește despre istoria insulei, care a servit drept închisoare încă de la mijlocul secolului 17 când aici erau aduși liderii politici din diferite colonii olandeze. Două dintre opriri mi-au rămas foarte vii în memorie: casa unde a fost întemițat în regim de izolare liderul Congresului Pan-African Robert Sobukwe și cariera de calcar unde Nelson Mandela și alți prizonieri politici au muncit în condiții extrem de grele în timpul întemnițării. După turul cu autobuzul, care durează cam o oră, ești debarcat la poarta închisorii unde ești preluat de alt ghid, de obicei unul dintre foștii prizonieri, care îți va arăta închisoarea. Ghidul ne-a povestit despre viața de zi cu zi a prizonierilor pe Robben Island iar faptul că el a fost un martor la evenimente face ca turul să fie foarte emoționant și personal. La sfărșitul turului ți se arată și celula lui Mandela. Nelson Mandela a petrecut pe insulă 18 din cei 27 ani de închisoare.

Aproape de debarcaderul unde acostează feriboturile se găsește și o colonie de pinguini africani, pe care noi n-am mai apucat să o vedem. Cei mici erau epuizați după 3 ore în care au trebuit să stea cuminți și să facă liniște 🙂 așa că după finalul vizitei la închisoare am luat feribotul înapoi spre Cape Town.

Insula Robben este una dintre cele mai vizitate atracții turistice din Cape Town, iar din cauza asta biletele trebuie cumpărate anticipat. Noi am vizitat insula în februarie și biletele erau vândute cu o săptămână în avans. Am avut noroc să găsesc bilete pentru penultima zi de vacanță. Concluzia e că dacă mergeți acolo vara, e bine să faceți rezervări online cu cel puțin o săptămână înainte.

Cea mai veche podgorie din Africa de Sud

Groot Constantia este cea mai veche podgorie din Africa de Sud, fiind fondată în 1685 de guvernatorul Simon van der Stel. Curtea conacului arată foarte îngrijit și poți să te plimbi în voie peste tot. Vechiul conac, un exemplu de arhitectură olandeză a zonei Cape, a fost construit de Simon van der Stel și restaurat după un incendiu în 1925. Conacul e acum muzeu și poate fi vizitat. În spatele lui se găsește altă clădire interesantă, pivnița Cloete, pivnița originală a podgoriei.

La Groot Constantia poți face un tur al pivnițelor sau o degustare de vinuri. Noi am ales degustarea pentru că eram cu copiii, a căror prezență nu era permisă în turul pivnițelor. La degustare am încercat 5 vinuri alese dintr-o listă de vreo 20. Personalul a fost amabil și bine informat și mi-a plăcut că nu ne-am simțit grăbiți, că am fost lăsați să degustăm în ritmul nostru. Știind că Groot Constantia e una dintre cele trei podgorii la care se poate ajunge cu autobuzul turistic m-am așteptat ca locul să fie mai aglomerat, dar nu a fost. Altmosfera era una de calm și pace. În camera de degustări am fost doar noi și un alt grup mic.

La podgorie se găsesc și 2 restaurante și un magazin cu delicatese. Noi am decis să nu luăm prânzul acolo dar ambele restaurante arătau foarte promițător.

Grădina botanică Kirstenbosch

Altă atracție turistică care merită menționată este Grădina botanică Kirstenbosch. Amplasamentul ei, pe versantul din spate al muntelui Table, cu grădina pierzăndu-se pe pantele de la baza muntelui, creează o impresie foarte plăcută. Așa cum e de așteptat, Kirstenbosch este axată pe plantele sud africane, în special pe cele care se găsesc în peninsula Cape. Grădina a fost fondată în 1913 pe un lot lăsăt prin testament statului de Cecil John Rhodes, o figură controversată în istoria Africii de Sud.

Kirstenbosch e o oază liniștită unde te poți plimba în voie și în ritmul tău, poți admira plantele, poți ieși la un picnic iar în timpul verii poți să mergi la un concert duminică seară. Noi am petrecut vreo două ore în grădina botanică dar cred că am fi putut să stăm acolo o zi întreagă. Grădina este uriașă și are o rețea de cărări marcate. Când am fost noi soarele era foarte puternic iar unele dintre cărări erau în soare așa că e bine să fii pregătit cu loțiune de protecție solară și pălarii – mai ales pentru copii. Celor mici le-a plăcut foarte mult noua pasarelă la înălțime Tree Canopy Walkway (sau Boomslang) care oferă niște priveliști minunate ale grădinii. Alt loc interesant s-a dovedit a fi și sera, situată lângă intrarea principală, unde se găsesc plante din regiuni aride, inclusiv un baobab. Deși atunci cănd am vizitat noi nu erau foarte multe plante înflorite, grădina mi s-a părut foarte frumoasă.

Tot lângă intrarea principală se găsesc o cafenea, un magazin de suveniruri și o librărie. Noi am luat prânzul la restantantul Moyo, din interiorul grădinii. Mâncarea a fost simplă dar gustoasă iar servirea rapidă și amabilă. Kirstenbosch este una dintre stațiile de pe linia albastră a autobuzului turistic. Atfel se poate ajunge aici conducând sau cu taxiul. La intrare există și o parcare pentru cei care aleg să vină cu mașina.

Plaja și portul Hout Bay

În timpul vacanței noastre în Cape Town am vrut să petrecem un pic de timp și la plajă. La început îmi propusesem să mergem la Camps Bay dar m-am răzgândit. Deși extrem de atrăgătoare, Camps Bay mi s-a părut un pic cam aglomerată atunci când am trecut pe acolo. Am ales în schimb să ne oprim la Hout Bay, o plajă cu nisip alb care arăta mai puțin aglomerată decât Camps Bay. După un prânz plăcut la Mariners Wharf am petrecut puțin timp pe nisipul cel alb. Din păcate apa era prea rece pentru o baie. Chiar lângă plajă se găsește portul Hout Bay, care încă funcționează ca un port de pescuit. De aici pornesc excursiile cu barca către Insula Focilor (Seal Island), o mică insulă pietroasă unde trăiesc o mulțime de foci. Hout Bay e un loc perfect pentru a petrece o după-amiază agreabilă.

Mai jos, câteva fotografii din vacanță. Am încercat să aleg alte poze decât cele din articolul precedent.

Zona portuară Victoria & Alfred

Muntele Table

Zona portuară Victoria & Alfred

Turnul cu ceas

Piața Nobel

Grădina botanică Kirstenbosch

Cartierul Bo Kaap

Groot Constantia

Hout Bay

Insula Robben

Jan 072017
 

În luna decembrie a anului trecut pe când în București era frig și urât, m-am gâdit că iarna ar trece poate mai repede dacă aș scurta-o cu o săptămână. Așa am început să caut un loc însorit în care să putem petrece o săptămână pe la mijlocul lui februarie. M-am gândit inițial la Asia, dar exista o problemă. Voiam să fie o vacanță în familie, care să-i includă și pe piticii familiei, de 4 și respectiv 2 ani și din experiențele trecute știu că adaptarea la noul fus orar durează la ei cam o săptămână. Cu alte cuvinte până se adaptau ei la ora locală urma să treacă toată vacanța. Tot căutând un loc care să fie pe același fus orar cu România (sau la maxim 2 ore distanță), ne-a venit ideea să mergem în Africa de Sud, mai precis la Cape Town.

Văzusem pe Travel Channel niște emisiuni despre Cape Town și îmi plăcuse ceea ce văzusem. În timp ce mă pregăteam pentru vacanță am citit numeroase site-uri care vorbeau despre Cape Town ca fiind orașul cu cea mai frumoasă panoramă din lume. În general nu mă dau în vânt după superlative dar foarte curând după ce am aterizat la destinație am înțeles de unde vine aceasă frumusețe a locului: așezarea naturală a orașului îți taie pur și simplu rasuflarea. Documentarele de pe canalele de călătorii nu mințiseră 🙂

De la prima privire aruncată masivului Table Mountain, un platou care se înalță la 1000 de metri deasupra străzilor orașului, și pe care norii albi îl acoperă ca o față de masă, te simți prins în lanț. Dacă mai adăugăm și imaginea plajelor cu nisip alb tivite de apele Atlanticlui sau văile cu vegetație luxuriantă pline de viță de vie obținem o combinație cărora puțini sunt în stare să-i reziste. Spun asta deși nu sunt ușor de impresionat, pentru că am locuit mai bine de 8 ani de zile în San Francisco, unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Și cu toate astea Cape Town m-a impresionat.

Sunt multe lucruri de văzut și de făcut în Cape Town și în 9 zile nu am apucat să fac și să văd tot ce-mi propusesem. Îmi doresc să fi făcut mai multe, dar a trebuit să adopt un pas mai încet din cauza celor 2 pitici pe care i-am cărat cu mine. Când recapitulez ce am făcut îmi dau seama totuși că am făcut multe. Am luat telecabina până pe Table Mountain de unde am văzut niște priveliști incredibile. Ne-am plimbat de nenumărate ori în zona portuară Victoria & Alfred. Am vizitat fosta închisoare de pe Robben Island, locul unde Nelson Mandela și alți deținuti politici au fost întemnițați în timpul apartheidului. Am mers la plajă, am dus copiii la acvariu și la un parc de păsări. Am degustat vinuri la Groot Constantia, cea mai veche podgorie sud africană. Am mers pe drumul de coastă numit Chapman’s Peak de unde am admirat niște priveliști extraordinar de frumoase. Am vizitat colonia de pinguini africani de la Boulder’s Beach, m-am plimbat printre casele colorate din cartierul istoric Bo-Kaap, am vizitat grădina botanică Kirstenbosch și am tras o fugă până la Capul Bunei Speranțe. Am mâncat bine și am băut niște vinuri excelente pe care mi-aș dori să le găsesc și în Romania. Pare o listă lungă dar și lista cu lucruri pe care n-am apucat să le fac e la fel de lungă.

Plănuiesc să mai scriu încă o postare în care să detaliez un pic activitățile enumerate mai sus. Deocamdată am inclus mai jos câteva lucruri cu caracter practic precum și căteva poze care încearcă să surprindă frumusețea locului.

Transportul în comun în Cape Town este asigurat în principal de autobuzele Golden Arrow Bus, despre care am citit multe opinii nefavorabile pe web, așa că am căutat alte opțiuni. Multă lume recomanda închirierea unei mașini, lucru pe care am decis să nu-l facem pentru că nu voiam să ne batem capul cu parcarea, cu traficul și cu condusul pe stânga. Drept care am hotărât să ne bazăm pe autobuzul turistic și pe taxiuri. În unele zone te poți deplasa și pe jos, dar Cape Town e un oraș foarte întins în care ai nevoie mai devreme sau mai târziu de 4 roți pentru a ajunge peste tot pe unde ai vrea să ajungi. Taxiurile sunt ieftine și numeroase și în general taximetriștii sunt oameni onești care încearcă să facă un ban cinstit. Noi am luat taxiul de câteva ori, mai ales seara, și n-am avut probleme. Pentru a explora Cape Town ziua am folosit autobuzul turistic, al cărui traseu acoperă tot orașul. În plus, copiii au foarte încântați de “autobuzul cu etaj”. Evident, am stat la etaj 🙂 deși soarele ardea cu toată puterea și a fost nevoie să folosim tone de loțiune de plajă.

Cetățenii români au nevoie de viză dacă vor să călătorească ca turiști în Africa de Sud. Obținerea vizei mi s-a părut simplă, depui toate documentele pe care ți le cer și ți se spune când să te prezinți după pașaport. Un lucru mai deosebit, pe care nu l-am mai întâlnit în alte țări, a fost că a trebuit să luăm cu noi și certificatele de naștere ale copiilor, în original, pe care chiar ni le-au cerut spre verificare la intrarea în țară.

Dacă vă uitați măcar ocazional la știri atunci probabil că ați auzit că unul dintre lucrurile pe care trebuie să le iei în considerare ca turist în Africa de Sud este nivelul de infracționalitate. În ciuda avertismentelor noi nu am întâmpinat probleme și nu ne-am simțit nici un moment în nesiguranță în cele 9 zile petrecute în Cape Town. Atâta vreme cât urmezi precauțiile pe care le-ai urma în orice alt oraș mare, cum ar fi să nu mergi noaptea pe străzi întunecate sau în zone pe care nu le cunoști, să nu faci paradă de bani sau bijuterii, pur și simplu să-ți folosești bunul simț, vei fi în siguranță. Din contră, toată lumea întâlnită în Africa de Sud a fost foarte prietenoasă, și foarte amabilă cu copiii. Deși piticii mei au doar 4 și 2 ani au călătorit deja în multe locuri din lume. Nicăieri lumea nu a fost atât de drăguță cu ei ca în Cape Town.

Unul dintre aspectele care te șochează la sosirea în Cape Town este diferența imensă între cei avuți și cei săraci, care este mai pronunțată decât în alte părți din lume. Primul lucru pe care îl vezi în drumul de la aeroport în oraș sunt acrii și acrii de ghetto-uri care în Africa de Sud sunt numite “townships”, kilometri și kilometri de adăposturi construite din carton, folii de plastic sau aluminiu, bucăți de lemn și alte resturi. Alt lucru neobișnuit – eu una n-am mai văzut asta până acum – e mulțimea de case din oraș care au garduri electrice și semne pe care scrie “Răspuns armat”. Cât am stat în Cape Town am citit zilnic ziarele în engleză pe care le aveau în holul de la hotel și care reflectau destul de bine problemele societății, în primul rând corupția la toate nivelurile. Din păcate nu există soluții simple la problemele Africii de Sud. Schimbările sociale iau timp, combaterea sărăciei la fel. Sper doar că Africa de Sud merge în direcția bună.

În concluzie, Cape Town e fără îndoială un oraș frumos, care merită vizitat și de care e ușor să te îndrăgostești, un loc care e în aceeași măsură plin de viață și relaxat, cu munte și plaje, cu mâncare bună și vinuri excelente, cu localnici prietenoși, un loc unde sper să mai ajung cândva.

Câteva fotografii din Cape Town

Cape Town văzut de pe Table Mountain

Plaja Camps Bay

Zona portuară Victoria & Alfred

Friptură de antilopă

Table Mountain văzut din port

Podul rabatabil din V&A

Piața Nobel

Biltong

Grădina botanică Kirstenbosch

Cartierul Bo Kaap

Farul și podul rabatabil de la V&A

Maimuțe la parcul World of Birds Wildlife Sanctuary

Conacul de la podgoria Groot Constatia

Viță de vie la Groot Constantia

Hout Bay

Plaja de la Hout Bay

Vărful Lion’s Head văzut de pe drumul de coastă

Închisoarea de pe Robben Island

Colonia de pinguini de la Boulder’s Beach

Boulder’s Beach

Capul Bunei Speranțe

Vedere de pe drumul de coastă Chapman’s Peak