Călătoare

English version

Urmând un link de pe un forum de arhitectură am găsit un articol la Forbes despre cele mai urâte cladiri din lume. Articolul descrie cum a fost alcătuită lista şi ce criteriu a fost luat în considerare când s-au ales “câştigătorii”, şi anume preţul uriaş al construcţiei ca să se obţină în final o clădire urâta. Am fost surprinsă să văd că pe listă se gaseşte la loc de frunte şi clădirea Muzeului de artă modernă din San Francisco. E drept că majoritatea clădirilor de pe listă erau chiar urâte de-a dreptul, dar mi se pare că nominalizarea lui SFMOMA e nemeritată. Argumentul lor e că “clădirea în sine nu e neapărat urâtă. Dar arhitectura clădirii e nepotrivită pentru un muzeu pentru că solicită prea multă atenţie pentru sine şi fură din atenţia cuvenită artei expusă înauntrul construcţiei. E un exemplu clasic de clădire de autor şi am vrea să ştim cine vrea să vadă artă într-o clădire ca asta?”, un argument care mie mi se pare un pic cam forţat, cam tras de păr. Pe mine de exemplu nu mă deranjează să văd artă într-o clădire cu o arhitectură deosebită. În plus, cu excepţia luminatorului cetral care a fost folosit de arhitectul elveţian Mario Botta ca să obţină un efect mai dramatic în atrium, nu se simte influenţa clădirii când eşti înăuntru. Sălile de expoziţie sunt tot camere rectangulare ca în orice alt muzeu deci arhitectura clădirii nu mai fură din atenţia privitorului. Ca să nu mai vorbim de faptul că acest argument ar putea fi folosit pentru multe alte clădiri celebre, ca muzeele Guggenheim din NY sau Bilbao sau Centrul George Pompidou din Paris.