Casa cu cerb, Sighişoara
Mar 222012
Jul 212009
Sunt din nou în Bucureşti, după cum probabil aţi ghicit. N-am apucat să mai scriu pe blog despre ultimele cinci zile petrecute la New York. A fost un experiment interesant, să postez pe parcursul excursiei. Am intenţionat să postez zilnic dar mi-am dat repede seama că mi-e greu s-o fac. Îmi lua o grămadă de timp să scriu, să corectez, să pregătesc textul pentru postat, cu atât mai mult cu cât o făceam în două limbi. A fost şi prima dată când am purtat cu mine în geantă un caiet în care mi-am făcut notiţe pe parcursul zilei. La început a fost cam ciudat dar m-am obişnuit repede şi mi-a folosit mult când mi-am scris impresiile. De acum încolo voi încerca să ţin mereu un jurnal când călătoresc.
Luna iunie am petrecut-o pe toată în Bucureşti, cu excepţia câtorva zile la începutul lunii când am plecat la mare, mai precis la Năvodari, cu o bună prietenă care m-a invitat să merg cu ea la “Concursul naţional de catamarane” de la Marina Surf. A fost soare şi am avut vreme bună toate cele cinci zile cât am stat acolo. M-am simţit bine, singurul meu regret fiind că apa mării era prea rece pentru baie. Cred că încep să-mi placă şi vacanţele în care zaci la soare, după care nu m-am dat în vânt niciodată.
Plaja Marina Surf, Năvodari:
Căutând un pic de umbră:
Catamaranele sunt gata de concurs:
Pe locuri, fiţi gata, start:
Câştigătorii:
Jan 092007
Şi fiindcă tot am vorbit despre mâncare, să rămânem în aceeaşi sferă de discuţii. Priviţi cu ce m-am delectat eu acum două seri la Carul cu bere.
Jan 032007
English version
Mi-a venit o idee nouă de afaceri şi anume să produc tricouri şi abţibilduri cu imprimeul “Am supravieţuit sărbătorilor de iarnă în România”. Treabă serioasă sărbătorile, nu glumă. N-am văzut atâta mâncare în viaţa mea. Românilor le place să mănânce mult de sărbători, mai ales după o lună de postit. Vorbind cu un tip care şi-a petrecut ultimii 20 de ani în Franţa l-am găsit plin de uimire: “Vii aici şi oameni ţi se par săraci, toată lumea se plânge. Eşti invitat undeva la prânz sau cină şi ţi se întinde o masă ca la nuntă. N-am văzut atâta mâncare nicăieri, poate doar în America”. Aşa e obiceiul în România. Oamenilor le place să-şi îmbuibe oaspeţii până când aceştia aproape pleznesc. Iar de sărbători e şi mai rau. În fiecare familie se pregătesc bucatele tradiţionale. Eşti invitat în 10 locuri în trei zile şi în fiecare casă trebuie să guşti din ce s-a gătit pentru ocazie. Cum intri pe uşă eşti întrebat “Să vă servesc cu ceva?” şi indiferent de răspuns ţi se întinde o masă pe care trebuie s-o onorezi deşi abia te-ai ridicat de la masă acum două ore. În final mănânci mult mai mult decât îţi propusesei, şi trebuie s-o faci altfel se supără gazda. Nimic nu e aruncat, totul trebuie ingurgitat 🙂 Aşa că m-am conformat şi am mâncat până când am simţit că nu mai pot. Pentru mine a fost o ocazie specială, pentru că în California nu gătesc sarmale sau alte mâncăruri tradiţionale, iar sărbătorile au fost o ocazie să gust dintr-o mulţime de bunătăţi. Probabil va trebui să ţin cură de slăbire când ajung în California.
Nişte poze cu mâncăruri tradiţionale
Sarmale cu mămăligă
Ţuică
Vin proaspăt făcut de tatăl lui Cristi
Murături
În încheiere, cozonac
Dec 202006
Decoraţiile de Crăciun din centrul Bucureştiului sunt anul acesta în albastru, alb şi galben. Mai ales albastru. Prima oară când le-am văzut m-am întrebat, fără să mă gândesc prea mult, de ce or fi albastre? Culorile Crăciunului sunt roşu şi verde. Anul trecut luminile de Crăciun de pe Magheru erau în majoritate albe iar acum doi ani au fost tot albe şi albastre. Are primăria capitalei o obsesie cu alb şi albastru? Frate-miu mi-a zis că anul acesta luminile sunt albastre pentru a sărbătorii intrarea României în UE care va avea loc la 1 ianuarie 2007. În concluzie anul acesta există un motiv pentru culoarea albastră. După ce am primit informaţia cu UE m-am uitat mai atent la lumini şi am observat că parte din decoraţiuni sunt nişte cercuri galbene făcute din stele asemănătoare cu sigla UE.
Da, e adevărat. Romania va intra în Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. Nu e locul meu să comentez dacă Romania e pregatită pentru acest pas sau nu. Au facut-o alţii în locul meu, aderarea la UE fiind un subiect care a fost dezbătut pe larg în mass media românească şi internaţională. Ce-mi doresc eu e ca aderarea să ne aducă mai multă stabilitate politică, presiune pentru accelerarea reformelor, mai multe investiţii străine şi, deşi nu îndrăznesc să sper, o reducere a corupţiei care s-a instaurat în România după căderea comunismului în 1989. Îmi dau seama că toate aceste dorinţe sunt chestiuni de lungă durată şi că s-ar putea să nu vedem schimbări semnificative mulţi ani de acum încolo, poate cu excepţia unei libertăţi de mişcare mai mare şi posibilitatea de a face comerţ mai uşor cu Europa de vest. Cred că obiectivul final, cu excepţia stabilităţii politice care pentru mine va fi cea mai importantă realizare, e creşterea economică a României şi îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru românul de rând.
Decoraţiile de Crăciun de anul acesta
Decoraţiile de Crăciun de anul trecut
Decoraţiile de Crăciun de acum doi ani
