May 132009
Ziua a 4a. Am zis în postările precedente că în această excursie la New York n-o să facem activităţi prea turistice dar când am trecut pe la Rockefeller Plaza şi am văzut un semn cu “Platforma de observaţie de pe Rockefeller Center” n-am putut să mă abţin şi i-am convins pe Cristi şi pe Magda să luăm bilete. M-am mirat că n-am ştiut că se poate urca pe Rockefeller Plaza dar mai târziu am citit în ghid că platforma a fost închisă aproape două decenii, din 1986 până în 2005. Ceea ce înseamnă că în momentul în care am părăsit New Jersey ca să ne mutăm pe coasta de vest, platforma de observaţie era încă închisă. După ce am plătit $20/persoană (imens în opinia mea), am trecut prin diverse controale de securitare şi după ce ne-am uitat la un film scurt despre construcţia centrului am fost înghesuiţi într-un lift şi ni s-a zis să ne uităm în sus. Când a pornit liftul, pe tavanul lui a început o proiecţie despre personalităţi din istoria New Yorkului şi după puţin timp am ajuns la etajul 67. Priveliştea din vârf era superbă: într-o parte Central Park şi de cealaltă Empire State Building, ambele împărţind Manhattanul în două. Crysler Building era vizibilă numai parţial fiind blocată de altă clădire. Am stat acolo sus vreo jumătate de oră, făcând poze (pe care le voi posta la întoarcere, că de pe drum e ceva mai complicat) şi ascultând turiştii francezi. Bazându-ne pe observaţiile noastre, cred că jumătate din turiştii din NY la momentul ăsta sunt francezi. Sau cine ştie, poate sunt canadieni din partea franceză, dar cred că probabilitatea să fie francezi e mai mare, fiindcă francezii au un avantaj suplimentar: rata de schimb euro-dolar.
După urcatul pe Rockefeller Center ne-am oprit pentru o bere la cafeneaua de la baza clădirii, cea în care iarna se instalează un patinoar. În timp ce încercam să ne găsim drumul afară din clădire am trecut pe lângă diferite magazine de la subsol, inclusiv un magazin de lustruit pantofii, unde spre uimirea mea, era coadă la lustruit pantofi. N-am mai văzut aşa ceva până acum, aşa că trebuia să menţionez. După pauza de bere ne-am plimbat pe lângă Biblioteca municipală din New York şi prin Bryant Park şi am ajuns din nou în Times Square, de data asta la lumina zilei. Era la fel de mare nebunia ca şi în seara precedentă. Din metru în metru cineva ne oprea să ne dea vreun pliant sau să ne vândă bilete la vreo activitate. Fiind obosiţi am decis să mergem să ne aşezam fundurile pe scaune la un film aşa că ne-am dus să vedem Star Trek care tocmai avusese premiera. Eu şi Cristi suntem vechi fani de Star Trek, am văzut toate serialele (chiar şi câteva episoade din Enterprise) şi aproape toate filmele. Filmul la care ne-am dus se petrecea înainte de seria originală din 1960. Mi-a plăcut filmul, actorii erau bine aleşi şi se potriveau împreună. Filmul face o groază de apropouri la serialul original, lucru care place fanilor. Efectele speciale sunt bune, are o gramadă de acţiune şi scenariul e bunicel. Sper că o să-i meargă bine, ca să mai facă şi altele.
Podul Oueensboro:
Coada la casele de bilete TKTS în Times Square (de unde se pot cumpăra bilete la jumătate de preţ pentru muzicale):
I sorry not speak good English.Great tremendous issues here. I’m very satisfied to peer your article. Thanks so much and i am taking a look forward to touch you. Will you please drop me a e-mail?
Life just seems to push God out. Whether it is babies getting up or work or just trying to keep up with everything. I fight constantly yes daily with my life to keep my relationship with my Lord a priority. If I don’t everything suffers: my moods, my strength, my family, my work, my marriage.. You get the picture.