Dec 262016
 

Au trecut ani buni de când am vizitat un târg de Craciun de pe alte meleaguri. 9 ani ca să fiu mai exactă, de când în decembrie 2007 am avut prilejul să văd într-o excursie cu mașina de la Haga la București târgurile de Crăciun din Luxembourg, Strasbourg și Munchen. De obicei decembrie e luna în care prefer să stau acasă, din mai mult motive. Îmi place Crăciunul în familie, îmi place – pănă la un punct 🙂 – efervescența care cuprinde Bucureștiul înainte de Crăciun și liniștea care se lasă în oraș după ce lumea începe să plece și mulțimile se subțiază. Îmi place cum arată orașul împodobit de Crăciun și întâlnirile cu prietenii cu care n-am reușit să mă văd de prin septembrie, de când lumea s-a reapucat de muncă după vacanța de vară. Anul asta însă, cu următoarea ieșire planificată abia la începutul lui februarie, am decis să înfrunt frigul și mulțimile de pe alte meleaguri și să trag o fugă la Viena să văd faimoasele tărguri de Crăciun. Mărturisesc și că decembrie este luna mea de iarnă favorită, în mare parte datorită sentimentului de sărbătoare care plutește în aer.

Tărgurile de Crăciun din Viena, pentru că vorbim de fapt de mai multe piețe presărate prin oraș, sunt printre cele mai renumite din Europa. Eu am apucat să vizitez doar 6 dintre tărguri. La urma urmei n-am avut decât două zile. Târgurile sunt amplasate în unele dintre cele mai frumoase locuri din Viena, în piețe și în curțile palatelor și pe străduțe pitorești unde atmosfera pare desprinsă din povești. Târgurile de Crăciun sunt o tradiție veche de peste 700 de ani în acest oraș imperial datând de undeva de la sfărșitul secolului al XIII-lea – la o căutare pe web am găsit conform diverselor surse anii 1294, 1296 sau 1298, oricum, undeva pe acolo, când împăratul Albrecht I a hotărât deschiderea unei piețe speciale, care să funcționeze în luna decembrie.

În seara de dinaintea plecării, pe când îmi făceam bagajul, cuprinsă fiind de febra plecării, am aflat cu mâhnire de atentatul de la târgul de Crăciun de la Berlin și asta mi-a umbrit bucuria plecării. Îmi plac târgurile de Crăciun, sunt de părere că ele fac iarna mai suportabilă și nu aș vrea ca tradiția să se stingă din pricina unor oameni a căror dorință e să distrugă și să inspire frică.

Am ajuns la Viena pe la vremea prânzului, în plină fulguială iar după ce m-am cazat și am mâncat un prânz rapid am pornit în explorare prin perdeaua de fulgi molcomi. M-am îndreptat pentru început către târgul de Crăciun de la Palatul Schonbrunn. Nu mă așteptasem însă să fie așa de frig, pentru că mi se părea mai frig decât în București, deși eram echipată în toată regula: manuși, căciulă, geacă groasă. Cănd am ajuns nu era încă foarte aglomerat deși în timpul în care m-am plimbat pe la căsuțele de lemn, locul din fața palatului a început să se umple încet încet cu oameni. Căsuțele erau așezate în cerc în fața intrării în palat iar în mijloc era un brad mare împodobit cu beculețe. În aer plutea un miros puternic de vin fiert. La căsuțele de lemn se vindeau diverse decorațiuni de Crăciun, globuri cu zăpadă, obiecte modelate în ceară sau sculptate în lemn, jucării, obiecte de decorat casa, turtă dulce, nuga, marțipan, ciocolată, castane coapte și cartofi cu brănză și smântână, crenvurști și cârnați, obiecte de artizanat, mănuși, căciuli și o grămadă de alte potențiale cadouri. Din păcate, după vreo oră eram înghețată bocnă așa că am hotărât să caut un loc mai cald ca să mă dezmorțesc.

A doua zi am început turul de forță pe care mi-l propusesem cu o vizită la H&M de unde mi-am achiziționat o căciulă mai serioasă, mănuși noi și niște ciorapi lungi groși. A fost o idee bună, pentru că a doua zi am rezistat mult mai bine la frig și am reușit să mă plimb pe străzi ore în șir, trecând rând pe rând pe la târgurile de Crăciun din Stephansplatz, Maria Theresien Platz, Karlskirche și Museumsquartier și încheindu-mi pelerinajul festiv cu cireașa de pe tort, târgul cel mai mare, amplasat în piața din fața primăriei, Rathausplatz. Vinul fiert m-a ajutat și el să mă mai încâlzesc un pic pe parcursul plimbării. Am păstrat și una dintre căni ca amintire, renunțând să-mi recuperez garanția de 3 euro pe care o plătisem pentru cană. La primărie am ajuns după lăsarea întunericului și chiar lângă o uriașă poartă arcuită, împodobită cu lumânări am zărit două mașini de poliție și vreo șase polițiști, mobilizați pesemne după veștile de la Berlin. Totuși, privindu-i pe cei veniți să se bucure de târgul de Crăciun am observat că lumea era destinsă, că nimeni nu părea speriat de ceea ce se întâmplase cu două zile în urmă, că mulți veniseră cu copiii și că lumea părea hotărâtă să se bucure de vechea tradiție a târgurilor de Crăciun. Am auzit vorbindu-se o grămadă de limbi. Tot aici, pe lângă numeroasele căsuțe de lemn era amenajat și un patinoar și un carusel pentru copii. Așa cum era împodobit cu mii de beculețe și cu clădirea neo-gotică a primăriei în fundal, târgul arăta ca desprins dintr-un basm de iarnă. M-am plimbat pe îndelete, făcând multe poze, savurând mirosurile și atmosfera și făcând căteva cumpărături mărunte. Când în cele din urmă m-am uitat la ceas am văzut că timpul zburase și că era vremea să pornesc spre întâlnirea pe care o plănuisem cu o prietenă. După ce am plecat de la târgul din fața primăriei am mai bătut străzile ceva vreme, făcând poze beculețelor care împodobeau orașul ajungând într-un final și la cina cu prietena mea norocoasă, pentru care Viena este “acasă” de peste 20 de ani.

Cam asta ar fi pe scurt aventura mea vieneză de sfărșit de decembrie. Sper să revin și la anul la târgurile de la Viena (mai am câteva de văzut), sau poate să văd alt târg de Crăciun, din alt oraș înzăpezit.

Apr 302014
 

Și încă câteva fotografii din Viena, în completarea postării anterioare

Muzeul Leopold

Şniţel vienez

Clădirea Operei

Gustav Klimt, “Moartea şi viaţa”, Muzeul Leopold

Egon Schiele, “Autoportret cu fructe lampion”, Muzeul Leopold

Muzeul de Istorie a Artei (în germană Kunsthistorisches Museum)

Muzeul de Istorie a Artei (în germană Kunsthistorisches Museum)

Faţada Muzeului de Istorie a Artei (în germană Kunsthistorisches Museum)

Eu şi Mozart 🙂

Palatul de expoziţii al mişcării Secesiunea Vieneză

Cafea vieneză, tare bună

Cafe Central

Vedere de pe Catedrala Sf. Ştefan

Apr 272014
 

Mi-a luat ceva timp până am ajuns să văd Viena. Deși prima mea ieșire din țară a fost la sfârșitul lui 1996 am ajuns în capitala Austriei abia în 2009, treisprezece ani mai târziu. Un fapt puțin neobișnuit pentru un călător (sau mai bine zis o călătoare) român(că), Viena fiind pentru mulți români prima destinație internațională (în caz că interesează pe cineva, prima mea ieșire din țară a fost … New Jersey 🙂 ) Când am ajuns la Viena am fost uimită când de la hotel ni s-au dat spre consultare hărți și ghiduri turistice în limba română, un lucru care nu mi s-a mai întâmplat nicăieri în călătorii. Se pare că vienezii s-au prins de invazia turiștilor români.

Fostă capitală a Imperiului Austro-Ungar, unul dintre cele mai mari și mai longevive imperii din istoria continentului european, Viena a fost construită să impresioneze. Bulevarde late, palate impresionante, piețe largi, totul e construit pe scară mare. Dar în ciuda acestor urme ale unui trecut glorios, atmosfera este una de liniște și calm, ca și cum bătrâna Vienă a lăsat istoria să i-o ia înainte iar rolul său de centru al unei mari puteri a încetat. Viena aproape că nu se simte ca o capitală, cu toată agitația, energia, animația și zgomotul pe care le presupune un astfel de titlu, nimic din ritmul de viață rapid al celorlalte capitale pe care le-am vizitat. În schimb atmosfera Vienei e una relaxată, de pace și tihnă. Istoria nu se mai scrie la Viena, dar asta pare să nu-i deranjeze deloc pe locuitorii orașului.

Una dintre plăcerile călătoritului este că absorbim câteodată frumusețea unui loc fără să ne dăm seama, și dintr-o dată ne simțim copleșiti iar asta mi s-a întâmplat mie în Viena. La sfârșitul primei zile în oraș mi-am dat seama brusc că Viena m-a prins și că îmi va face plăcere să o revăd ori de câte ori mi se va ivi ocazia. Că voi fi mereu vrăjită de manierele de “veche Europă” și de obiceiul vienez de a privi lumea de la o masă de cafenea, având în față o cafea bună și o prăjitură delicioasă.

După cum e de așteptat, grație trecutului său glorios, sunt multe de văzut in Viena, orașul fiind vreme de multe secole locul unde s-au adunat artiști, muzicieni, interpreți, tot ceea ce avea Europa mai bun de oferit în materie de artă. La tot pasul întâlnești muzee, galerii, palate, clădiri istorice, biserici frumoase iar în toate acestea se găsește un incredibil patrimoniu cultural care include toate formele de manifestare artistică: arhitectură, pictură, sculptură și mai presus de toate muzică. N-am avut încă ocazia să merg la un concert în Viena, dar orașul pare să respire muzică clasică prin toți porii. O lungă listă de compozitori, soliști, orchestre și dirijori au locuit, creat și concertat în Viena, printre ei Mozart, Johann Strauss, Haydn, Beethoven și Schubert. În Viena se găsesc multe săli de concerte și teatre, două clădiri de operă și un muzeu al muzicii iar pe lângă toate acestea se pot vizita și casele în care au locuit unii dintre cei mai faimoși muzicieni vienezi.

Orașul e ușor de descoperit, transportul public fiind unul dintre cele mai bune din lume: curat, eficient, cu curse frecvente, destul de rar aglomerat și nu foarte scump. Metroul vienez acoperă bine orașul iar în fiecare stație se găsesc hărți care fac orientarea ușoară. Trebuie doar să nu uitați să ștampilați biletul la intrarea pe peron, pentru că riscați să platiți amendă, controalele fiind dese.

Chiar dacă vienezii nu sunt printre cei mai prietenoși oameni, în experiența mea sunt foarte politicoși și săritori, gata să ofere ajutor dacă este nevoie.

Altă surpriză plăcută pe care am avut-o în Viena a fost mâncarea. Nu știu de ce, dar nu mă așteptam să mănânc atât de bine în Viena. Mâncarea vieneză e simplă și gustoasă, fără mari pretenții dar delicioasă. A ajutat că sunt mare amatoare de schnitzel – care în Viena e musai din carne de vacă, o bucată foarte subțire și foarte întinsă, având alături o salată de cartofi rece. După cum am menționat mai sus, orașul e faimos pentru cafenele, cafeaua fiind foarte bună iar prăjiturile care o însoțesc bune de te lingi pe degete. Găsești cafenele aproape la fiecare colț de stradă, multe din ele având și mese afară, ele fiind loc de întâlnire sau pur și simplu de relaxare ideal. Cafeaua vine întotdeauna însoțită de un pahar de apă rece. La unele dintre cafenele chelnerii au “uniformă” la altele ținuta e neoficială. Chiar dacă nu sunteți băutori de cafea așa ca mine, trebuie neapărat să încercați prăjiturile.

În concluzie Viena e un oraș care merită văzut pe îndelete. Orice vizită e un prilej bun de a te bucura de atracțiile turistice și de nenumăratele opere de artă pe care le oferă capitala Austriei. Eu una o să mă reîntorc cu plăcere ori de câte ori voi avea ocazia.

Pro și contra

Pro: Viena e un oraș plăcut, plin de locuri istorice, de muzee, de muzică, cu un transport public excelent și mâncare bună.
Contra: E relativ scump și poate un pic cam liniștit pentru iubitorii de senzații urbane extreme 🙂
Trăgând linie: Arhitectură frumoasă, atmosferă plăcută, mâncare delicioasă, o cafea excelentă și cele mai bune prăjituri

Câteva fotografii din Viena

Statuia împărătesei Maria Teresa

Strada Graben

Parlamentul austriac

Catedrala Sf. Ștefan

Pauză de bere

Casa Hundertwasser

Marea roată de la parcul de distracții Prater

Vedere din roată

Specialitatea casei Tafelspitz, restaurantul Plachutta

Intrarea în palatul Hofburg

Cai vienezi 🙂

Strudel de mere cu înghețată

Glorieta de la palatul Schonbrunn

Palatul Schonbrunn

Casa palmierului Schonbrunn