Jun 222015
 

Într-o postare mai veche am menţionat faptul că am locuit în San Francisco vreme de mulţi ani iar din acest motiv San Francisco şi nordul Californiei sunt pentru mine “acasă”, la fel cum și Bucureștiul va fi întotdeauna “acasă”. Odată cu mutarea în San Francisco la începutul anului 2001, am aflat care este avantajul de a locui într-un oraş turistic respectiv toată familia şi mulţi prieteni se decid brusc să te viziteze :) fie cu treabă – delegaţii, conferinţe, fie pur şi simplu în vacanţă. Aşa am ajuns să revăd o grămadă de prieteni vechi şi tot aşa am ajuns un fel de ghid ad-hoc al San Francisco-ului. “Oraşul de pe malul golfului” (The City by the Bay), poreclă după care este cunoscut San Francisco de către americani, este plin de atracţii turistice mai mari şi mai mici, dintre care unele chiar merită văzute. În plus, după cum spuneam şi într-o postare mai veche, în opinia mea peisajul este ceea ce face locul ăsta special şi de unde i se trage toată faima. Faimoasele străzi din San Francisco, oceanul, golful, ceaţa coborând vălătuci peste oraş. O aşezare favorabilă, între golf şi ocean, datorită căreia ai o privelişte deosebită din aproape orice punct al oraşului.

Înainte de a porni la pas prin San Francisco vreau să spun căteva cuvinte despre vreme. Deşi clima este relativ blândă cele mai bune luni pentru vizitat San Francisco sunt în opinia mea mai-iunie şi septembrie-octombrie. Majoritatea turiştilor vin în San Francisco în iulie şi august, aşteptându-se să găsească aici “însorita Californie”. Ea există, dacă ieşiţi din oraş şi mergeţi un pic la sud dar San Francisco este un microclimat bântuit vara de ceaţă şi de vânt, întotdeauna imprevizibil. Datorită aşezării oraşului pe o peninsulă, între Pacificul rece şi golful San Francisco, vara aduce cu ea ceaţă şi frig. În general cu cât e mai cald în centrul Californiei cu atât e mai frig în San Francisco. Temperatura maximă medie pentru luna iulie este în jur de 19 grade Celsius în timp ce de exemplu, în Redwood City, la numai 40 de kilometri sud de San Francisco, temperatura maximă medie pentru iulie este în jur de 27 grade Celsius. Apartamentul în care am locuit în San Francisco nu avea aer condiţionat pentru că nu era nevoie. În schimb stăteam cu căldura pornită mai tot timpul anului iar vreo 4-5 zile pe an când venea “valul de căldură” în San Francisco, adică temperaturi de 25 grade Celsius, dormeam cu geamurile deschise. În fiecare vară vedeam grupuri de vizitatori tremurând de mama focului la vreun colţ de stradă, aşteptând autobuzul turistic. Un pulovărul e o necesitate pentru a petrece vara în mod plăcut în San Francisco, mai ales atunci când activiţătile plănuite pentru zi au loc în preajma oceanului. Iarna nu e atât de brutală în San Francisco ca în România, temperaturile în general necoborând sub 5 grade Celsius, dar iarna vine cu foarte multă ploaie care nu e chiar ideală pentru o vacanţă.

Şi acum, să pornim la pas prin San Francisco. Orice tur al oraşului trebuie să includă cel mai recunoscut simbol al acestuia și anume podul Golden Gate. Lung de aproape 2.7 kilometri, podul leagă San Francisco de Marin County (county s-ar traduce probabil cel mai corect prin district, el fiind o unitate administrativă mai mică decât un stat), fiind construit peste strâmptoarea Golden Gate (de aici şi numele). E făcut din oţel şi a fost inaugurat în 1937. Înainte de construirea lui, legătura dintre San Francisco şi Marin Country se făcea cu feribotul. Multă vreme s-a considerat imposibilă construirea unui pod peste Golden Gate, din pricina distanţei mari, a curenţilor turbionari, a adâncimii strâmtorii şi a vânturilor puternice. Inginer șef al construcției a fost Joseph Strauss. Pe ambele marginii ale podului sunt pasarele, una dintre ele fiind deschisă pentru pietoni şi bicicliști, cealaltă numai pentru bicicliști. La ambele capete ale podului sunt puncte de belvedere și merită să te oprești la amândouă în opinia mea. La pod se poate ajunge şi cu autobuzul. Într-o zi cu soare priveliştea este de neuitat, cu golful San Francisco, insula Alcatraz şi oraşul de o parte şi Pacificul de cealaltă. Dar nici când e ceaţă priveliştea nu e de lepădat. De obicei îmi place să opresc la unul dintre cele două capete ale podului şi să merg pe pod până la mijloc unde poţi atinge cu mâna cablul care coboară. La capătul podului dinspre San Francisco se găseşte o impresionantă secţiune prin cablul principal, alcătuit din 27572 de sârme. După ce aţi trecut podul vă puteţi intoarce pe la ieşirea Alexander şi să urcati sus pe deal pentru alte privelişti de poveste ale podului şi ale oraşului.

Al doilea cel mai vizitat punct de atracţie al San Francisco-ului este Fisherman’s Wharf (cheiul sau docul pescarului) cunoscut şi sub numele de Pier 39 (cheiul numărul 39). În opinia mea Fisherman’s Wharf, cu atmosfera lui de carnaval e ceea ce în engleză poartă numele de “tourist trap”, care cred că s-ar traduce cel mai bine prin “capcană turistică”. Adică un loc care a fost construit special pentru a atrage turiştii şi mai ales banii din portofelele lor. În general capcanele turistice sunt locuri care oferă servicii, diverse feluri de distracţie, suveniruri şi alte produse care pot fi cumpărate de turişti. Dar, dacă tot aţi bătut drumul până în San Francisco, trebuie să vedeţi şi Fisherman’s Wharf. De aici pleacă feriboturile pentru Alcatraz sau pentru excursii prin golf şi tot aici se găsesc trei institutii care sunt în general privite drept capcane turistice: Muzeul Ripley Believe It or Not! în care se pot vedea tot felul de ciudăţenii, un muzeu de ceară şi restaurantul Rainforest Cafe. Plus o gramadă de magazine de suveniruri unde se pot cumpăra tot ce vrei şi ce nu vrei, de la stickere auto la căni şi şosete cu inscripţiile “Mi-am lăsat inima în San Francisco” sau “Am evadat din Alcatraz”. Tot la Fisherman’s Wharf se găsesc şi o grămadă de restaurante şi standuri cu mâncare, multe specializate în fructe de mare. Unele dintre restaurante au ferestrele către golf si odată cu masa primiţi şi o privelişte deosebită. O avertizare, cheiul este de obicei foarte aglomerat şi recunoscut ca unul dintre locurile preferate pentru şterpelit portofelele. Ca in toate locurile de acest gen, aici se găsesc şi artişti ai străzii, fiecare cu numărul său. Din păcate unul din cei mai cunoscuţi, faimosul “om cu tufiş” nu mai sperie turiştii. Unul din lucrurile deosebite de la Fisherman’s Wharf şi pentru care clar merită să-l vizitaţi e colonia de lei de mare. Leii de mare au început să se aşeze aici la scurtă vreme după cutremurul din 1989 iar numărul lor variază în funcţie de anotimp. Sunt foarte zgomotoşi şi miros puternic, dar e interesant să-i priveşti.

Mă opresc aici, dar voi reveni…

Podul Golden Gate

Secţiune prin cablul principal

Pasarela pietonală

Vedere dinspre San Francisco

Unul dintre turnuri

Încercări artistice

Podul şi oraşul văzute dinspre Marin County

San Francisco văzut de la punctul de belvedere din Marin County

Leii de mare de la Pier 39

Bărci ancorate la Fisherman’s Wharf

Alcatraz văzut de pe Pier 39

Fisherman’s Wharf

Apr 302014
 

Și încă câteva fotografii din Viena, în completarea postării anterioare

Muzeul Leopold

Şniţel vienez

Clădirea Operei

Gustav Klimt, “Moartea şi viaţa”, Muzeul Leopold

Egon Schiele, “Autoportret cu fructe lampion”, Muzeul Leopold

Muzeul de Istorie a Artei (în germană Kunsthistorisches Museum)

Muzeul de Istorie a Artei (în germană Kunsthistorisches Museum)

Faţada Muzeului de Istorie a Artei (în germană Kunsthistorisches Museum)

Eu şi Mozart :-)

Palatul de expoziţii al mişcării Secesiunea Vieneză

Cafea vieneză, tare bună

Cafe Central

Vedere de pe Catedrala Sf. Ştefan

Apr 272014
 

Mi-a luat ceva timp până am ajuns să văd Viena. Deși prima mea ieșire din țară a fost la sfârșitul lui 1996 am ajuns în capitala Austriei abia în 2009, treisprezece ani mai târziu. Un fapt puțin neobișnuit pentru un călător (sau mai bine zis o călătoare) român(că), Viena fiind pentru mulți români prima destinație internațională (în caz că interesează pe cineva, prima mea ieșire din țară a fost … New Jersey :) ) Când am ajuns la Viena am fost uimită când de la hotel ni s-au dat spre consultare hărți și ghiduri turistice în limba română, un lucru care nu mi s-a mai întâmplat nicăieri în călătorii. Se pare că vienezii s-au prins de invazia turiștilor români.

Fostă capitală a Imperiului Austro-Ungar, unul dintre cele mai mari și mai longevive imperii din istoria continentului european, Viena a fost construită să impresioneze. Bulevarde late, palate impresionante, piețe largi, totul e construit pe scară mare. Dar în ciuda acestor urme ale unui trecut glorios, atmosfera este una de liniște și calm, ca și cum bătrâna Vienă a lăsat istoria să i-o ia înainte iar rolul său de centru al unei mari puteri a încetat. Viena aproape că nu se simte ca o capitală, cu toată agitația, energia, animația și zgomotul pe care le presupune un astfel de titlu, nimic din ritmul de viață rapid al celorlalte capitale pe care le-am vizitat. În schimb atmosfera Vienei e una relaxată, de pace și tihnă. Istoria nu se mai scrie la Viena, dar asta pare să nu-i deranjeze deloc pe locuitorii orașului.

Una dintre plăcerile călătoritului este că absorbim câteodată frumusețea unui loc fără să ne dăm seama, și dintr-o dată ne simțim copleșiti iar asta mi s-a întâmplat mie în Viena. La sfârșitul primei zile în oraș mi-am dat seama brusc că Viena m-a prins și că îmi va face plăcere să o revăd ori de câte ori mi se va ivi ocazia. Că voi fi mereu vrăjită de manierele de “veche Europă” și de obiceiul vienez de a privi lumea de la o masă de cafenea, având în față o cafea bună și o prăjitură delicioasă.

După cum e de așteptat, grație trecutului său glorios, sunt multe de văzut in Viena, orașul fiind vreme de multe secole locul unde s-au adunat artiști, muzicieni, interpreți, tot ceea ce avea Europa mai bun de oferit în materie de artă. La tot pasul întâlnești muzee, galerii, palate, clădiri istorice, biserici frumoase iar în toate acestea se găsește un incredibil patrimoniu cultural care include toate formele de manifestare artistică: arhitectură, pictură, sculptură și mai presus de toate muzică. N-am avut încă ocazia să merg la un concert în Viena, dar orașul pare să respire muzică clasică prin toți porii. O lungă listă de compozitori, soliști, orchestre și dirijori au locuit, creat și concertat în Viena, printre ei Mozart, Johann Strauss, Haydn, Beethoven și Schubert. În Viena se găsesc multe săli de concerte și teatre, două clădiri de operă și un muzeu al muzicii iar pe lângă toate acestea se pot vizita și casele în care au locuit unii dintre cei mai faimoși muzicieni vienezi.

Orașul e ușor de descoperit, transportul public fiind unul dintre cele mai bune din lume: curat, eficient, cu curse frecvente, destul de rar aglomerat și nu foarte scump. Metroul vienez acoperă bine orașul iar în fiecare stație se găsesc hărți care fac orientarea ușoară. Trebuie doar să nu uitați să ștampilați biletul la intrarea pe peron, pentru că riscați să platiți amendă, controalele fiind dese.

Chiar dacă vienezii nu sunt printre cei mai prietenoși oameni, în experiența mea sunt foarte politicoși și săritori, gata să ofere ajutor dacă este nevoie.

Altă surpriză plăcută pe care am avut-o în Viena a fost mâncarea. Nu știu de ce, dar nu mă așteptam să mănânc atât de bine în Viena. Mâncarea vieneză e simplă și gustoasă, fără mari pretenții dar delicioasă. A ajutat că sunt mare amatoare de schnitzel – care în Viena e musai din carne de vacă, o bucată foarte subțire și foarte întinsă, având alături o salată de cartofi rece. După cum am menționat mai sus, orașul e faimos pentru cafenele, cafeaua fiind foarte bună iar prăjiturile care o însoțesc bune de te lingi pe degete. Găsești cafenele aproape la fiecare colț de stradă, multe din ele având și mese afară, ele fiind loc de întâlnire sau pur și simplu de relaxare ideal. Cafeaua vine întotdeauna însoțită de un pahar de apă rece. La unele dintre cafenele chelnerii au “uniformă” la altele ținuta e neoficială. Chiar dacă nu sunteți băutori de cafea așa ca mine, trebuie neapărat să încercați prăjiturile.

În concluzie Viena e un oraș care merită văzut pe îndelete. Orice vizită e un prilej bun de a te bucura de atracțiile turistice și de nenumăratele opere de artă pe care le oferă capitala Austriei. Eu una o să mă reîntorc cu plăcere ori de câte ori voi avea ocazia.

Pro și contra

Pro: Viena e un oraș plăcut, plin de locuri istorice, de muzee, de muzică, cu un transport public excelent și mâncare bună.
Contra: E relativ scump și poate un pic cam liniștit pentru iubitorii de senzații urbane extreme :)
Trăgând linie: Arhitectură frumoasă, atmosferă plăcută, mâncare delicioasă, o cafea excelentă și cele mai bune prăjituri

Câteva fotografii din Viena

Statuia împărătesei Maria Teresa

Strada Graben

Parlamentul austriac

Catedrala Sf. Ștefan

Pauză de bere

Casa Hundertwasser

Marea roată de la parcul de distracții Prater

Vedere din roată

Specialitatea casei Tafelspitz, restaurantul Plachutta

Intrarea în palatul Hofburg

Cai vienezi :)

Strudel de mere cu înghețată

Glorieta de la palatul Schonbrunn

Palatul Schonbrunn

Casa palmierului Schonbrunn