Jan 072017
 

În luna decembrie a anului trecut pe când în București era frig și urât, m-am gâdit că iarna ar trece poate mai repede dacă aș scurta-o cu o săptămână. Așa am început să caut un loc însorit în care să putem petrece o săptămână pe la mijlocul lui februarie. M-am gândit inițial la Asia, dar exista o problemă. Voiam să fie o vacanță în familie, care să-i includă și pe piticii familiei, de 4 și respectiv 2 ani și din experiențele trecute știu că adaptarea la noul fus orar durează la ei cam o săptămână. Cu alte cuvinte până se adaptau ei la ora locală urma să treacă toată vacanța. Tot căutând un loc care să fie pe același fus orar cu România (sau la maxim 2 ore distanță), ne-a venit ideea să mergem în Africa de Sud, mai precis la Cape Town.

Văzusem pe Travel Channel niște emisiuni despre Cape Town și îmi plăcuse ceea ce văzusem. În timp ce mă pregăteam pentru vacanță am citit numeroase site-uri care vorbeau despre Cape Town ca fiind orașul cu cea mai frumoasă panoramă din lume. În general nu mă dau în vânt după superlative dar foarte curând după ce am aterizat la destinație am înțeles de unde vine aceasă frumusețe a locului: așezarea naturală a orașului îți taie pur și simplu rasuflarea. Documentarele de pe canalele de călătorii nu mințiseră 🙂

De la prima privire aruncată masivului Table Mountain, un platou care se înalță la 1000 de metri deasupra străzilor orașului, și pe care norii albi îl acoperă ca o față de masă, te simți prins în lanț. Dacă mai adăugăm și imaginea plajelor cu nisip alb tivite de apele Atlanticlui sau văile cu vegetație luxuriantă pline de viță de vie obținem o combinație cărora puțini sunt în stare să-i reziste. Spun asta deși nu sunt ușor de impresionat, pentru că am locuit mai bine de 8 ani de zile în San Francisco, unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Și cu toate astea Cape Town m-a impresionat.

Sunt multe lucruri de văzut și de făcut în Cape Town și în 9 zile nu am apucat să fac și să văd tot ce-mi propusesem. Îmi doresc să fi făcut mai multe, dar a trebuit să adopt un pas mai încet din cauza celor 2 pitici pe care i-am cărat cu mine. Când recapitulez ce am făcut îmi dau seama totuși că am făcut multe. Am luat telecabina până pe Table Mountain de unde am văzut niște priveliști incredibile. Ne-am plimbat de nenumărate ori în zona portuară Victoria & Alfred. Am vizitat fosta închisoare de pe Robben Island, locul unde Nelson Mandela și alți deținuti politici au fost întemnițați în timpul apartheidului. Am mers la plajă, am dus copiii la acvariu și la un parc de păsări. Am degustat vinuri la Groot Constantia, cea mai veche podgorie sud africană. Am mers pe drumul de coastă numit Chapman’s Peak de unde am admirat niște priveliști extraordinar de frumoase. Am vizitat colonia de pinguini africani de la Boulder’s Beach, m-am plimbat printre casele colorate din cartierul istoric Bo-Kaap, am vizitat grădina botanică Kirstenbosch și am tras o fugă până la Capul Bunei Speranțe. Am mâncat bine și am băut niște vinuri excelente pe care mi-aș dori să le găsesc și în Romania. Pare o listă lungă dar și lista cu lucruri pe care n-am apucat să le fac e la fel de lungă.

Plănuiesc să mai scriu încă o postare în care să detaliez un pic activitățile enumerate mai sus. Deocamdată am inclus mai jos câteva lucruri cu caracter practic precum și căteva poze care încearcă să surprindă frumusețea locului.

Transportul în comun în Cape Town este asigurat în principal de autobuzele Golden Arrow Bus, despre care am citit multe opinii nefavorabile pe web, așa că am căutat alte opțiuni. Multă lume recomanda închirierea unei mașini, lucru pe care am decis să nu-l facem pentru că nu voiam să ne batem capul cu parcarea, cu traficul și cu condusul pe stânga. Drept care am hotărât să ne bazăm pe autobuzul turistic și pe taxiuri. În unele zone te poți deplasa și pe jos, dar Cape Town e un oraș foarte întins în care ai nevoie mai devreme sau mai târziu de 4 roți pentru a ajunge peste tot pe unde ai vrea să ajungi. Taxiurile sunt ieftine și numeroase și în general taximetriștii sunt oameni onești care încearcă să facă un ban cinstit. Noi am luat taxiul de câteva ori, mai ales seara, și n-am avut probleme. Pentru a explora Cape Town ziua am folosit autobuzul turistic, al cărui traseu acoperă tot orașul. În plus, copiii au foarte încântați de “autobuzul cu etaj”. Evident, am stat la etaj 🙂 deși soarele ardea cu toată puterea și a fost nevoie să folosim tone de loțiune de plajă.

Cetățenii români au nevoie de viză dacă vor să călătorească ca turiști în Africa de Sud. Obținerea vizei mi s-a părut simplă, depui toate documentele pe care ți le cer și ți se spune când să te prezinți după pașaport. Un lucru mai deosebit, pe care nu l-am mai întâlnit în alte țări, a fost că a trebuit să luăm cu noi și certificatele de naștere ale copiilor, în original, pe care chiar ni le-au cerut spre verificare la intrarea în țară.

Dacă vă uitați măcar ocazional la știri atunci probabil că ați auzit că unul dintre lucrurile pe care trebuie să le iei în considerare ca turist în Africa de Sud este nivelul de infracționalitate. În ciuda avertismentelor noi nu am întâmpinat probleme și nu ne-am simțit nici un moment în nesiguranță în cele 9 zile petrecute în Cape Town. Atâta vreme cât urmezi precauțiile pe care le-ai urma în orice alt oraș mare, cum ar fi să nu mergi noaptea pe străzi întunecate sau în zone pe care nu le cunoști, să nu faci paradă de bani sau bijuterii, pur și simplu să-ți folosești bunul simț, vei fi în siguranță. Din contră, toată lumea întâlnită în Africa de Sud a fost foarte prietenoasă, și foarte amabilă cu copiii. Deși piticii mei au doar 4 și 2 ani au călătorit deja în multe locuri din lume. Nicăieri lumea nu a fost atât de drăguță cu ei ca în Cape Town.

Unul dintre aspectele care te șochează la sosirea în Cape Town este diferența imensă între cei avuți și cei săraci, care este mai pronunțată decât în alte părți din lume. Primul lucru pe care îl vezi în drumul de la aeroport în oraș sunt acrii și acrii de ghetto-uri care în Africa de Sud sunt numite “townships”, kilometri și kilometri de adăposturi construite din carton, folii de plastic sau aluminiu, bucăți de lemn și alte resturi. Alt lucru neobișnuit – eu una n-am mai văzut asta până acum – e mulțimea de case din oraș care au garduri electrice și semne pe care scrie “Răspuns armat”. Cât am stat în Cape Town am citit zilnic ziarele în engleză pe care le aveau în holul de la hotel și care reflectau destul de bine problemele societății, în primul rând corupția la toate nivelurile. Din păcate nu există soluții simple la problemele Africii de Sud. Schimbările sociale iau timp, combaterea sărăciei la fel. Sper doar că Africa de Sud merge în direcția bună.

În concluzie, Cape Town e fără îndoială un oraș frumos, care merită vizitat și de care e ușor să te îndrăgostești, un loc care e în aceeași măsură plin de viață și relaxat, cu munte și plaje, cu mâncare bună și vinuri excelente, cu localnici prietenoși, un loc unde sper să mai ajung cândva.

Câteva fotografii din Cape Town

Cape Town văzut de pe Table Mountain

Plaja Camps Bay

Zona portuară Victoria & Alfred

Friptură de antilopă

Table Mountain văzut din port

Podul rabatabil din V&A

Piața Nobel

Biltong

Grădina botanică Kirstenbosch

Cartierul Bo Kaap

Farul și podul rabatabil de la V&A

Maimuțe la parcul World of Birds Wildlife Sanctuary

Conacul de la podgoria Groot Constatia

Viță de vie la Groot Constantia

Hout Bay

Plaja de la Hout Bay

Vărful Lion’s Head văzut de pe drumul de coastă

Închisoarea de pe Robben Island

Colonia de pinguini de la Boulder’s Beach

Boulder’s Beach

Capul Bunei Speranțe

Vedere de pe drumul de coastă Chapman’s Peak

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>