Excursie la Capul Bunei Speranțe

Jan 252017

Nu puteam pleca din Cape Town fără să fi făcut o excursie în jurul peninsulei Cape. Ca mulți alții din generația mea am crescut cu “Toate pânzele sus”, de unde am aflat pentru prima oară de Capul Bunei Speranțe și de atunci am sperat ca într-o zi să ajung și eu acolo. Peninsula Cape este o extensie a continentului african lungă de 52 de kilometri, mărginită de Atlantic și de apele golfului False Bay. La capătul ei sudic se găsesc Cape Point și Capul Bunei Speranțe iar la nord Table Mountain. Întreaga porțiune de sud a peninsulei este parte din Table Mountain National Park, o rezervație naturală deosebit de frumoasă. Peisajul este foarte spectaculos, fiind în general unul stâncos, cu faleze abrupte, plaje spălate vijelios de apele Atlanticului, bătut de vânturi, cu propriul ecosistem și o vegetație endemică, un fel de tufișuri sălbatice care poarta numele de fynbos. Chiar ai senzația că te afli la capătul Africii, deși în realitate nu ești chiar acolo. Capul Bunei Speranțe este adesea considerat, în mod greșit, ca fiind punctul cel mai sudic al Africii și limita dintre oceanele Atlantic și Indian. În realitate capul Agulhas aflat la 150 km distanță de peninsulă este cel care deține aceste recorduri.

Din diverse motive am lăsat excursia în jurul peninsulei Cape pentru ultima zi de vacanță. A fost o zi lungă care s-a terminat cu un drum la aeroport. Am plecat din Cape Town în jurul orei zece după o activitate intensă de strâns bagaje, dus juniorii la mic dejun, predat camera etc. După două scurte opriri pentru fotografii la niște puncte de belvedere, și o oprire de jumătate de oră la o cafea și o bere într-un orășel agreabil cu case în stil victorian numit Simon’s Town, a urmat prima oprire mai serioasă a zilei. Boulders Beach, care s-ar traduce ca “Plaja Bolovanilor”, se află imediat la sud de Simon’s Town și e locul unde trăiește o colonie numeroasă de pinguini africani. Colonia a pornit în 1982 cu două perechi iar acum sunt peste 2000 de pinguini la Boulders Beach.

Zona Boulders Beach face parte din Table Mountain National Park. Aria protejată constă în două plaje, Foxy Beach și Boulders Beach care sunt unite printr-o pasarelă de lemn. Fiecare dintre plaje are zona ei de acces și la amândouă există gherete de unde se pot cumpăra bilete. Biletele de intrare se achită o singură dată, la celalată intrare ele se pot reutiliza. Centrul turistic, Boulders Visitor Center, se află la Foxy Beach și tot acolo stau și majoritatea pinguinilor. Ei pot fi văzuți de la câțiva metri distanță, de pe niște pasarele de lemn. La Boulders Beach poți intra pe plajă și înota cu pinguinii, dacă ei decid să înoate cu tine. Când am vizitat noi erau câțiva pinguini prezenți, lenevind printre bolovani, dar niciunul în apă. Plaja, plină de bolovanii uriași, e un loc foarte plăcut de vizitat, chiar și atunci când pinguinii decid să nu se arate. Am crezut că nu vom petrece mult timp la Boulders Beach dar celor mici le-au plăcut foarte mult plaja și pinguinii așa că am stat mai mult decât intenționasem.

Am plecat mai departe, urmând drumul de coastă până la intrarea în Cape Peninsula National Park. Am plătit intrarea și am hotărât să ne oprim pentru prânz, pentru că celor mici le era foame. În parc există un restaurant, numit “Two Oceans” (“Două Oceane”) de la care nu aveam mari așteptări, având în vedere că este amplasat într-un loc foarte turistic. Dar spre norocul nostru ne-am înșelat. Mâncarea a fost bună la gust, fresh și de calitate. Restaurantul avea mese și pe o terasă cu vedere la False Bay, dar din păcate terasa era plină și am fost nevoiți să mâncăm în interior. Supă cremă de ciuperci, mezeluri, pui și miel la grătar, totul a fost delicios. Lângă restaurant se găsesc și niște magazine de suveniruri și un funicular cu care poți urca până la vechiul far din Cape Point. La far se poate ajunge și urcând pe jos iar pe lângă acest traseu mai sunt o grămadă de alte trasee, timp să ai.

Și uite așa visul meu de copil s-a împlinit și am ajuns și la Capul Bunei Speranțe. Întotdeauna mi s-a părut foarte frumos numele capului, plin de optimism, romantic. Abia acum am aflat că cel care a atestat pentru prima oară existența capului a fost exploratorul portughez Bartolomeu Diaz în 1448, iar el l-a numit de fapt “Capul Furtunilor” (în portugheză Cabo das Tormentas). Regele João II al Portugaliei a fost cel care l-a rebranduit “Capul Bunei Speranțe” (în portugheză Cabo da Boa Esperança), visând plin de speranță la deschiderea unei noi rute maritime către India și Orient. După ce am făcut pozele obligatorii cu semnul bilingv am dat și peste cățiva babuini, porniți la furat din mașini. A fost prima dată că i-am întâlnit, după ce vreme de 8 zile am tot văzut semne care ne sfătuiau să nu le dăm de mâncare.

Drumul de întoarcere s-a dovedit a fi încă o experiență de neuitat. Șoseaua șerpuitoare numită Chapmans Peak, tăiată în coasta muntelui, și care urmărește coasta Atlanticului legând Noorhoek și Hout Bay este una dintre cele mai spectaculoase trasee din lume. E un drum pe care îți vine să te oprești din metru în metru pentru a te bucura de priveliști și a face fotografii. Din loc în loc există locuri special amenajate, unde poți parca ca să admiri panorama. Și uite așa aventura noastră sud-africană s-a încheiat.

Plaja Muizenberg