Sydney, prima zi, continuare
La ieşirea din Hyde Park ne-am oprit un pic pentru câteva fotografii cu Turnul din Sydney, după care am continuat plimbarea pe strada Macquarie care urma să ne ducă la Grădinile Botanice Regale şi la Portul din Sydney. Pe strada Macquarie se găsesc aliniate una lângă alta vechi clădiri municipale, de la Muzeul Cazărmii Hyde Park (construit în 1818–19 pentru a adăposti deţinutii) şi Muzeul Monetăriei la Spitalul din Sydney şi Biblioteca de Stat. În faţa clădirii Spitalului din Sydney am dat peste o statuie pe care o mai întâlnisem odată, pe un alt continent: Porcellino, cadou de la cetăţenii oraşului Florenţa pentru oraşul Sydney (mai târziu am citit pe wikipedia că există multe copii ale celebrei statui răspândite prin lume).
Grădinile Botanice Regale datează din 1816. Mi-a plăcut indicatorul de la intrare pe care se putea citi: “Vă rugăm să călcaţi pe iarbă. Deasemenea vă invităm să mirosiţi florile, să îmbrăţişaţi copacii, să vorbiţi cu păsările şi să organizaţi un picnic pe peluze”. O atitudine complet diferită faţă de parcurile Bucureştiului, unde până acum 2 ani nici nu era voie să calci pe iarbă. Grădinile s-au dovedit a fi frumoase şi cred că m-aş fi bucurat şi mai mult să mă aflu acolo dacă nu ar fi plouat mărunt, o ploaie care tot pornea şi se oprea la fiecare câteva minute. Cristi a obsevat că din copacii din jur atârnă nişte fructe uriaşe şi câteva momente mai târziu ne-am dat seama că fructele erau în fapt nişte lilieci uriaşi, dormind agăţati de crengi, înveliţi în aripi. Grădinile Botanice Regale adăpostesc o colonie de peste 22.000 de exemplare din specia de lilieci “vulpile zburătoare”, numiţi aşa din cauza boturilor lungi, asemănătoare cu ale vulpilor. “Vulpile zburătoare” pot atinge 1 kilogram în greutate în timp ce anvergura aripilor poate depăşi 1 metru. Liliecii s-au aşezat în grădini cu ani în urmă, se pare din cauza pierderii habitatului nativ.
Între timp ploaia se oprise şi cerul se limpezea din ce în ce în timp ce noi am continuat plimbarea pe marginea golfului până când am ajuns la Clădirea Operei din Sydney. Pun pariu că dacă aş întreba oameni din diverse locuri de pe glob să numească o construcţie celebră din Sydney 99,99% din ei ar alege Clădirea Operei, un simbol pentru oraş, la fel cum turnul Eiffel e un simbol al Parisului, Colloseum-ul e un simbol al Romei şi Empire State Building e un simbol al New York-ului. Ceea ce face Opera din Sydney de neuitat e arhitectura ei distinctă şi inovatoare precum şi poziţia ei în vârful unuia dintre cele mai pitoreşti porturi din lume. Clădirea Operei este opera arhitectului danez Jørn Utzon, care în 1957 a câştigat concursul de design pentru proiectul Operei. Construcţia clădirii a durat din 1959 până în 1973, proiectul fiind plin de controverse. Costul clădirii a fost estimat iniţial la 7 milioane de dolari australieni iar dată de inaugurare s-a stabilit a fi 26 ianuarie 1963. În realitate clădirea a fost terminată zece ani mai târziu în 1973 la un preţ de 102 milioane dolari australieni. Utzon a demisionat încă din 1966, interiorul clădirii fiind terminat de o echipă de arhitecţi australieni. Elementul arhitectural cel mai frapant este acoperişul care e realizat din beton prefabricat acoperit cu plăci de faianţă de granit importate din Suedia. Mai menţionez încă un fapt şi promit că termin cu subiectul asta: Clădirea Operei din Sydney a devenit monument UNESCO în 2007.
După ce am înconjurat Opera, fotografiind-o din toate unghiurile am plecat mai departe să explorăm porţiunea de port numită Circular Quay. Intenţia noastră era să găsim un restaurant pentru prânz undeva în zona The Rocks, aflată la scurtă distanţă de locul în care ne găseam. Circular Quay este locul de unde pleacă feriboturile spre suburbiile oraşului. În jurul clădirii portului şi al cheilor se întinde o zonă plină de cafenele, restaurante şi chioşcuri unde turistul obosit se poate opri pentru o scurta pauză. Divertismentul este asigurat de diverşi artişti ai străzii. Noi ne-am continuat plimbarea pe malul apei după care am cotit ajungând în The Rocks, care este locul celui mai vechi aşezământ din Australia, stabilit la scurtă vreme după întemeierea coloniei în 1788. Clădirile construite iniţial în această parte erau dintr-o rocă numită “piatră de nisip”, de aici numele aşezării (The Rocks = pietrele). În prezent The Rocks este un cartier plin de hoteluri, buticuri, baruri şi restaurante, care atrage în aceeaşi măsură turiştii şi localnicii. După ce ne-am plimbat prin faţa câtorva restaurante comparând meniurile afişate la intrare am decis să mâncăm la un restaurant numit “bel canto”. Atmosfera la prânz n-a fost cine ştie ce, doar câteva mese fiind ocupate. Mâncarea în schimb a fost excelentă dar şi preţurile pe măsură. Aş estima că am plătit cam cât am plăti la New York pentru o experienţă similară. După masă ne-am decis că e timpul să ne întoarcem la hotel, să ne luăm în primire camera. După atâtea ore de drum abia aşteptam să fac un duş, sa desfac valiza şi să trag un pui de somn.
Va urma …
Turnul din Sydney
Il Porcellino
Biblioteca din Sydney
Grădinile Botanice Regale
Lilieci
Clădirea Operei din Sydney
Circular Quay
Harbour Bridge
Clădirea Operei din Sydney
Imi plac fotografiile cu liliecii (pacat ca de prea departe 😉 ) , cea cu perfectul lotus si cea cu detaliul pe “gresia” de pe opera
super
Şi eu aş fi vrut să prind liliecii mai îndeaproape dar asta am reuşit cu lentila pe care o aveam pe aparat. Am o lentilă de zoom dar nu o car cu mine în mod curent că e prea grea şi deja sunt încărcată ca un catâr, cred că geanta şi camera împreună trec de 5 kg. Asta fiindca sint genul care vrea să fie pregătit, în călătorii am mereu un ghid şi o hartă la mine, portofel, şerveţele, baterie de rezervă pentru aparat, un caiet pentru notiţe etc. Dacă mai e şi înnorat şi mai bag şi umbrela în geantă chiar că mă cocoşează. Şi de obicei merg până seara, nu prea mă întorc la hotel; Australia a fost o exceptie fiindcă eram obosită de la fusul orar.
Gresia arata foarte interesant de aproape, am citit undeva că e “self-cleaning” (cu toate astea ei cei de la operă o curăţă)