Mar 252017
 

Jaipur, capitala roz a Rajasthanului

Ultima oprire din călătoria mea indiană a fost Jaipur, “orașul roz al Rajasthanului”. De la Agra la Jaipur am mers cu mașina, un drum care durat cam cinci ore și care a început cu o ieșire cu hurducăieli din Agra pe un drum parțial pavat. A urmat trecerea din statul Uttar Pradesh în Rajasthan și odată cu ea o schimbare de atmosferă. Tot India cea incredibilă și haotică, dar una un pic mai curată, un pic mai ordonată, cu drumuri mai bune și cu motocicliști care purtau chiar și căști de protecție. Am oprit de două ori iar una dintre opriri trebuie menționată aici pentru că a fost ceva absolut extraordinar. Într-un sat uitat de lume pe nume Abhaneri, undeva de pe autostradă la drepta, o minunăție: o fântână în trepte, Chand Baori, construită în secolul al IX-lea. 13 etaje, 3500 de trepte, 30 de metri adâncime. Era folosită de către localnici pentru a aduna apa de ploaie și vreme de multe secole a fost principala sursă de apă potabilă din zonă.

Am ajuns în Jaipur după-amiaza și ne-am cazat la Pearl Palace, care nu era chiar un palat ci mai degrabă o pensiune decentă, recomandată prin toate ghidurile turistice. Cum mai erau doar vreo trei ore până la cină am tras o fugă până la Bapu Bazaar, piața principală din orașul vechi. Jaipur a fost fondat în 1727 de către maharajahul Sawai Jai Singh II, care a domnit între 1699-1744. Acesta avea nevoie de o nouă capitală pentru că vechea capitală, Amber, nu mai făcea față populației în creștere, iar în plus exista și un deficit de apă. Majarahajul împreună cu architecții săi au conceput orașul într-un sistem grilă format din 9 sectoare, un plan bazat pe vechea arhitectură hindusă. Ca să-i asigure paza, orașul a fost înconjurat cu ziduri de fortificații solide, străpunse de șapte porți. Jaipur este cel mai mare oraș din provincia Rajasthan și laolaltă cu Agra și Delhi e parte din “Triunghiul de Aur” al Indiei. Orașul a fost pictat roz de Sawai Ram Singh în 1853 în cinstea vizitei prințului de Wales, viitorul rege Edward VII al Angliei, în Rajasthan culoarea roz fiind cea care în mod tradițional simbolizează ospitalitatea. Astăzi Jaipur are în jur de 3 milioane de locuitori. În imaginația colectivă Jaipur este fascinant, fabulos și misterios, capitala unei provincii a cărui cultură feudală veche și trăsături distinctive au supraviețuit până în epoca modernă. Este orașul grădinilor ascunse, a palatelor somptuoase și a fortărețelor în vârf de deal. Este orașul majarajahilor și a maharanilor, al bazarurilor, maimuțelor, păunilor și cămilelor. În același timp pe străzi am regăsit același amestec, deja familiar, de mașini, ricșe, motorete, pietoni și vaci placide, de data aceasta toată activitatea desfășurându-se pe un fundal roz care adăuga parcă o picătură de calm acestui fascinant melanj.

Bapu Bazaar este o adunătură de magazine mai mari sau mai mici în care poți găsi haine, mirodenii, bijuterii, diverse articole de artizanat, lucruri pentru casă, suveniruri etc. Am cumpărat câteva nimicuri pentru acasă încercând să mă tocmesc dar nereușindu-mi prea bine 🙂 Am luat cina pe terasa hotelului, la Peacock Restaurant, care pare a fi cel mai popular restaurant din Jaipur (în momentul in care scriu aceste rânduri este pe locul 3 la “Restaurante în Jaipur” pe tripadvisor cu un număr impresionant – 2250 – de recenzii). Renumele e meritat, mâncarea și servirea sunt bune iar atmosfera este plăcută. La cină restaurantul era arhiplin, cred că fără rezervare nu ai șanse să prinzi o masă.

A doua zi a început cu o vizită la impresionantul fort Amber, o masivă fortăreață ridicată pe culmea unui deal, în satul Amer, aflat la 11 kilometri distanță de Jaipur. Un palat formidabil, construit din piatră galbenă și roz și marmură albă, cu o îmbinare de elemente arhitecturale hinduse și mogule, cu patru niveluri, cu imense curți interioare, zeci de camere, holuri, balcoane, scări interioare și terase, un uriaș labirint gata de a fi explorat. Fortul a fost construit în principal în secolul al 16-lea de către Raja Man Singh I, locul servind vreme de secole drept resedință maharajahilor și familiilor lor. Din afară fortul arată sever, cocoțat în vârful dealului și dominând împrejurimile, masiv și invincibil, dar odată ce treci de porți intri într-o altă lume, una a detaliilor elegante. De la prima curte imensă care era folosită ca loc de paradă și de inspecție a trupelor, la următorul nivel destinat audiențelor publice și de unde poți admira o frumoasă panoramă a împrejurimilor, la nivelul destinat audiențelor private cu un încântător pavilion îmbrăcat în argint și oglinzi având alături o grădină frumos aranjată și în final la ultimul nivel unde se aflau camerele în care se desfășura viața privată a celor care locuiau în fort. Am rătăcit prin fortăreață mai bine de o oră, făcând sute de poze și am părăsit locul cu sentimentul că aș mai fi putut sta acolo ore bune, plimbându-mă prin curțile interioare și prin camerele goale, încercând să-mi imaginez cum arătau atunci când erau locuite.

Întorși în Jaipur ne-am oprit să fotografiem Jal Mahal, un palat abandonat aflat în mijlocul unui lac (Jal Mahal înseamnă în fapt Palatul Apei). A urmat apoi o altă clădire de o frumusețe aparte, Hawa Mahal, Palatul Vânturilor, clădirea simbol a Jaipur-ului, construită pentru femeile din haremul maharajahului, care trăiau închise, neputând fi văzute decât de către stăpânul lor. Palatul Vânturilor e în fapt o extensie a haremului care permitea femeilor să observe viața orașului fără a fi văzute din afară. E o construcție impresionantă din greșie roșie și roz, pe 5 etaje, cu aproape 1000 de ferestre. Îmi pare rău că nu am apucat să urc în Hawa Mahal, să arunc o privire pe una dintre ferestre. Poate data viitoare.

După-amiaza am avut parte de o altă experiență pe care nu cred că o voi uita prea curând. Auzind că voi ajunge în Jaipur, mulți prieteni m-au sfătuit ca neapărat să merg să văd un film indian la Raj Mandir, cea mai faimoasă sală de cinema din India, o construcție roz pe care toate ghidurile turistice o aseamănă cu o bezea uriașă. Deschis în 1976 și cu o capacitate de 1200 de locuri, Raj Mandir este întradevăr un loc care merită văzut. Chiar dacă nu crezi că o să reziști la experiența unui film indian care de regulă durează cam 4 ore (cu pauză) și care are numeroase momente de muzică și dans, tot merită plătit biletul de intrare pentru a vedea impresionantul foaier și sala de cinema. La începutul filmului s-a intonat imnul național și toată lumea s-a ridicat în picioare. Publicul e și el parte din spectacol, contribuind cu propriul sonor, cu aplauze, cu încurajări, cu fluierături, toată lumea pare prinsă în povestea care se desfășoară pe ecran.

Mi-aș fi dorit să fi stat mai mult timp în Jaipur, pentru că n-am apucat să văd pe îndelete tot ce era de văzut. Nu am văzut de exemplu observatorul Jantar Mantar, construit de maharajahul iubitor de astronomie. Cum ziceam mai sus, poate data viitoare.

Cam asta a fost aventura mea indiană. Din Jaipur m-am reîntors în Delhi și de acolo la București. Se zice că India nu le lasă indiferent, că fie o urâști, fie o iubești. Sau de ce nu, sunt sigură că există și oameni care o iubesc și o urăsc în același timp (din motive diferite, evident). Nu știu dacă pot spune că iubesc India, dar știu că vreau să mă întorc pentru că mi s-a părut un loc fascinant din care am văzut prea puțin. Așa că pe data viitoare. Pentru că sper din toată inima să fie și o dată viitoare.

Autostrada spre Jaipur

Chand Baori, fântâna în trepte din Abhaneri

Jaipur

Pearl Palace Hotel

Bapu Bazaar

Pe drum spre fortul Amber

Fortul Amber

Îmblânzitorul de cobre

Fortul Amber

Jal Mahal

Hawa Mahal

Masala Dosa, o specialitate din sud

Raj Mandir

  2 Responses to “India cea incredibilă, episodul 6”

  1. multumesc ! e o placere sa va citesc ! ma atrage orientul si un vis neimplinit a fost vizitarea Indiei .

  2. Și pentru mine India s-a lăsat mult așteptată dar uite că până la urmă s-a întâmplat. Iar acum visez să mă reîntorc 🙂

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>