Dec 202006
 

English version

Decoraţiile de Crăciun din centrul Bucureştiului sunt anul acesta în albastru, alb şi galben. Mai ales albastru. Prima oară când le-am văzut m-am întrebat, fără să mă gândesc prea mult, de ce or fi albastre? Culorile Crăciunului sunt roşu şi verde. Anul trecut luminile de Crăciun de pe Magheru erau în majoritate albe iar acum doi ani au fost tot albe şi albastre. Are primăria capitalei o obsesie cu alb şi albastru? Frate-miu mi-a zis că anul acesta luminile sunt albastre pentru a sărbătorii intrarea României în UE care va avea loc la 1 ianuarie 2007. În concluzie anul acesta există un motiv pentru culoarea albastră. După ce am primit informaţia cu UE m-am uitat mai atent la lumini şi am observat că parte din decoraţiuni sunt nişte cercuri galbene făcute din stele asemănătoare cu sigla UE.

Da, e adevărat. Romania va intra în Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. Nu e locul meu să comentez dacă Romania e pregatită pentru acest pas sau nu. Au facut-o alţii în locul meu, aderarea la UE fiind un subiect care a fost dezbătut pe larg în mass media românească şi internaţională. Ce-mi doresc eu e ca aderarea să ne aducă mai multă stabilitate politică, presiune pentru accelerarea reformelor, mai multe investiţii străine şi, deşi nu îndrăznesc să sper, o reducere a corupţiei care s-a instaurat în România după căderea comunismului în 1989. Îmi dau seama că toate aceste dorinţe sunt chestiuni de lungă durată şi că s-ar putea să nu vedem schimbări semnificative mulţi ani de acum încolo, poate cu excepţia unei libertăţi de mişcare mai mare şi posibilitatea de a face comerţ mai uşor cu Europa de vest. Cred că obiectivul final, cu excepţia stabilităţii politice care pentru mine va fi cea mai importantă realizare, e creşterea economică a României şi îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru românul de rând.

Decoraţiile de Crăciun de anul acesta

Decoraţiile de Crăciun de anul trecut

Decoraţiile de Crăciun de acum doi ani

Dec 072006
 

English version

Urmând un link de pe un forum de arhitectură am găsit un articol la Forbes despre cele mai urâte cladiri din lume. Articolul descrie cum a fost alcătuită lista şi ce criteriu a fost luat în considerare când s-au ales “câştigătorii”, şi anume preţul uriaş al construcţiei ca să se obţină în final o clădire urâta. Am fost surprinsă să văd că pe listă se gaseşte la loc de frunte şi clădirea Muzeului de artă modernă din San Francisco. E drept că majoritatea clădirilor de pe listă erau chiar urâte de-a dreptul, dar mi se pare că nominalizarea lui SFMOMA e nemeritată. Argumentul lor e că “clădirea în sine nu e neapărat urâtă. Dar arhitectura clădirii e nepotrivită pentru un muzeu pentru că solicită prea multă atenţie pentru sine şi fură din atenţia cuvenită artei expusă înauntrul construcţiei. E un exemplu clasic de clădire de autor şi am vrea să ştim cine vrea să vadă artă într-o clădire ca asta?”, un argument care mie mi se pare un pic cam forţat, cam tras de păr. Pe mine de exemplu nu mă deranjează să văd artă într-o clădire cu o arhitectură deosebită. În plus, cu excepţia luminatorului cetral care a fost folosit de arhitectul elveţian Mario Botta ca să obţină un efect mai dramatic în atrium, nu se simte influenţa clădirii când eşti înăuntru. Sălile de expoziţie sunt tot camere rectangulare ca în orice alt muzeu deci arhitectura clădirii nu mai fură din atenţia privitorului. Ca să nu mai vorbim de faptul că acest argument ar putea fi folosit pentru multe alte clădiri celebre, ca muzeele Guggenheim din NY sau Bilbao sau Centrul George Pompidou din Paris.